ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Fiecare biserică frumos împodobită, plină de harul Preasfintei Treimi, este un Tabor”, a spus Patriarhul Daniel în omilia rostită marți cu prilejul sărbătorii Schimbării la Față a Domnului, când a prezidat Sfânta Liturghie oficiată la Patriarhie, informează Agenția de Știri Basilica. Acesta a subliniat că spațiul liturgic al unei biserici a fost preînchipuit de cele trei colibe pe care ar fi dorit să le ridice Sfântul Petru pe muntele Taborului, pentru Iisus Hristos, Moise și Ilie.

„Acestea au devenit în interpretarea duhovnicească a lăcașului de cult trei spații distincte din biserica ortodoxă. Coliba pentru Iisus este sfântul Altar, pentru Moise este naosul și pentru Ilie este pronosul”, a explicat Patriarhul Daniel.

Cele trei părți ale unei biserici arată o înaintare a credincioșilor către Împărăția lui Dumnezeu, „de la pronaos în naos și spre altar, de unde primim Sfintele Taine ca arvună a bucuriei din Împărăția Cerurilor”.

Ideea întâlnirii cerului pe pământ în cadrul bisericii este exprimată și de cântările ortodoxe, pe care Patriarhul le-a exemplificat.

„În cântările ortodoxe, mai ales în Postul Paștelui, se spune: În Biserica Slavei tale stând, în cer a sta ni se pare! și, apoi, continuă: Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide nouă ușa milei tale!”.

„Acest tropar din timpul postului ne arată că Biserica este ca un cer pe pământ și, după cum a spus Petru, bine este nouă să fim aici, zicem și noi creștinii când ne aflăm în lăcașul de cult: în Biserica slavei tale în Cer a sta ni se pare, adică atunci când stăm în biserică stăm în Biserica slavei lui Hristos”.

Patriarhul Daniel a explicat de ce lăcașurile de cult sunt, de obicei, construite pe un deal, „pe un loc mai ridicat”, pentru că „se urcă spre Biserică așa cum au urcat ucenicii pe muntele Taborului”, atunci când au fost părtași la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos.

Acest praznic este „o sărbătoare a sfințirii omului, a preaslăvirii omului de către Dumnezeu, a omului smerit, rugător, postitor, nevoitor, care își schimbă viața sa, din viață păcătoasă, în viață sfântă”.

„Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este o sărbătoare a luminării noastre, a înduhovnicirii noastre”, a evidențiat Patriarhul Daniel.

Ideea schimbării omului a fost reluată și în predica de la finalul Sfintei Liturghii. Întâistătătorul Bisericii a amintit despre binecuvântarea roadelor, săvârșită, potrivit tradiției, după slujba din ziua praznicului Schimbării la Față, și a făcut o paralelă între binecuvântarea lui Dumnezeu și lumina soarelui.

„Strugurii s-au schimbat la înfățișare și la gust prin lumina primită de la soare. Așa și omul credincios, prin lumina lui Hristos, prin harul Duhului Sfânt, se schimbă: din om păcătos, devine un om îmbunătățit, un om virtuos, un om blând, un om milostiv (...). Omul care își schimbă viața devine o lumină din lumina lui Hristos, un receptacul de lumină. După cum floarea soarelui începe să fie asemănătoare soarelui pentru că primește lumina de la soare, tot așa credinciosul care primește lumina lui Hristos devine chipul lui Hristos, iconă sfințită a lui Hristos în lume”, a pus la inimă Patriarhul Daniel credincioșilor.