ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!




Dintre cartierele bucureștene, fiecare cu o istorie aparte, trecutul Cartierului Rahova, sau Calea Rahovei, care a fost cunoscută sub denumirea de Podul Calicilor sau Drumul Florăreselor, este unul plin de lucruri puțin cunoscute de cei care îl locuiesc în zilele noastre.

Numele de "pod" venea de la scândurile de lemn cu care era pavat, acesta fiind un material mai ieftin decât piatra. Podul Calicilor era înconjurat de cerșetori și oameni nevoiași, dar autoritățile i-au alungat și au redenumit strada în Calea Craiovei, pentru a îndepărta reputația proastă.

Numită și Mahalaua Calicilor sau Calicească, zona se învecina cu "țigănia” sau Țigănia Mitropoliei, situată la poalele dealului pe care era amplasată biserica patriarhiei, iar țiganii de aici erau robi și locuiau în bordeie lugubre (case mici aruncate în mijlocul unor curți mari, cu sau fără garduri; câteva dintre ele având doar acoperișul sau două-trei ferestre mici deasupra pământului) sau în colibe mici cârpite cu tinichea.

În București, toți cei care erau înregistrați ca fiind "calici" - oameni cu handicap, orbi, ciungi, betegi, nicidecum persoane zgârcite , primeau câte un ban în fiecare zi, sumă venită de la Visterie, și erau apărați atunci când alții încercau să le pătrundă în case. Nu de puține ori au existat povești presărate cu omoruri și chinuri groaznice la care erau supuși "calicii", atunci când "țiganii" Mitropoliei s-au înmulțit excesiv și au început să pătrundă în cartierul învecinat, călcându-le locuințele celor cu handicap.

Întreaga poveste a Podului Calicilor o puteți citi AICI.


 







 Foto:turismistoric.ro