Unul dintre momentele de taină ale zilei este povestea de seară. Un moment de grație când pot să îmi imaginez mirarea lui Habarnam descoperind orașul Soarelui sau pe Guguță rostogolindu-se printre isprăvile lui. Și nu se ia nimeni de mine că dau în mintea dintâi: pașaportul este în regulă semnat de prichindeii mei.

Vă propun ceea ce ar putea fi cartea de sâmbătă seara... După Fabrica de ciocolată a lui Charlie și BFG, Marele Uriaș Prietenos, Roald Dahl m-a uimit și cu micuța Matilda, un bondocel care s-a hotărât de la înălțimea vârstei ei de șase anișori să schimbe lumea.

Din câte am înțeles Matilda a fost inspirată de precocitatea lui Mozart, la trei ani ea învață să citească iar la patru ani începe să meargă la bibliotecă.

„Așa că mintea tânără și puternică a Matildei a continuat să crească, cultivată de vocile tuturor acelor autori care și-au trimis cărțile în lume ca niște nave pe mare. Aceste cărți i-au adus Matildei un mesaj plin de speranță și mângâiere: Nu ești singură”.

Iar toată aceste lecturi din Charles Dickens sau Rudyard Kipling îi dau o viziune curajoasă asupra vieții.

Probabil cele mai savuroase scene din poveste sunt farsele la care este supus tatăl, mai degrabă un anti-model de părinte după atitudine: „Matilda: Vreau să citesc, tati. Tatăl:  Cum, adică, televizorul nu-ți mai place? Avem un televizor grozav cu diagonală de treizeci de centimetri și tu vrei o carte? Ești cam răsfățată, domnișoară!”

Personajele sunt foarte bine conturate, un alt personaj simpatic este Domnișoara Honey, modelul de învățătoare de care s-ar îndrăgosti orice copil. La antipod este Directoarea Trunchbull, personajul negativ prin excelență care confundă școala cu un câmp de instrucție militară și care va primi copios farsele inventate de Matilda. „A fi în această școală (cu Dir Trunchbull, n.n.) este ca și cum ai fi într-o cușcă cu o cobră. Trebuie să fii foarte rapid pe picioarele tale.”

Finalul cărții este frumos și surprinzător, concluzia fiind că nu suntem singuri niciodată, oricît de mic ai fi poți schimba lumea în care trăiești iar cărțile ne pot oferi modele pentru a îndrăzni să facem mai bună lumea de lângă noi.

Și dacă tot am abordat subiectul poveștilor de seară, îmi îngădui să alcătuiesc o listă scurtă cu cinci cărți de poveste, eroi iubiți de năpârstocii mei (și nu mai puțin de mine) în 2017.

Isprăvile lui Guguță, de Spiridon Vangheli

Habarnam în Orașul Soarelui, de Nikolai Nosov

Fabrica de ciocolată a lui Charlie, de Roald Dahl

Marele Uriaș Prietenos, de Roald Dahl

Emil și detectivii, de Erich Kästner

(Articol apărut și pe blogul antipod.ro)