ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De ce a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul?
 
Pentru că gura sfântului grăia adevărul.
 
Adevărul era tăios, mustrător, intransigent, rostit cu prețul cel mare, prețul vieții celei pământești spre triumful vieții cerești, cea întru Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul și Viața.
 
Prin urmare, tăierea capului Sfântului are acest înțeles, de trei ori triumfător, al adevărului care nu se teme, căci este mai presus de moarte, al vieții cerești care nu se teme, căci este mai presus de viața pământească, a căii celei îndreptătoare care este mai presus de rătăcirile cele pieritoare ale plăcerilor, râvnirilor, faimei.
 
Capul tăiat al Sfântului este și un teribil avertisment asupra primejdiei desfrânării. Aceasta aduce după sine tăierea legăturii cu Dumnezeu, a legăturii dintre căpetenia statului și sfințenia sfântului, dintre puterea statului și puterea lui Dumnezeu. Când această legătură este tăiată, statul se scufundă în expresia cea mai decăzută a desfrânării devenind cetate a confuziei, Babilon.
 
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul înseamnă și tăierea legăturii statului cu profeția, căci este omorât cel ce-L vestea pe Iisus Dumnezeu, pe Mesia.
 
În toate aceste ipostaze ale tăierii capului se prorocește primejdia tăierii legăturii statului, a cetății, a elitelor cu adevărul, cu sfințenia nunții, cu învățătura îndreptătoare, cu proorocia, cu vestea cea mare că Dumnezeu a venit, este printre noi și trebuie să-L primim ca pe Cel ce este Calea, Adevărul și Viața.
 
Ziua aceasta este zi de mustrare către totala desfrânare în care cad elitele și prin ele statele.
 
Ziua aceasta cu care se încheie anul bisericesc este zi de mare post, zi de strigare către elitele desfrânate să se întoarcă de la apucăturile pierzătoare de viață, de la polimorfia rătăcirilor, de la îndelunga stricăciune a spiritului curat al cetății, de la întinarea nunții, căci, precum spune poetul, „vinovat e tot făcutul/ și sfânt doar nunta, începutul”.
 
Ziua aceasta ne strigă cu vocea capului tăiat, care de pe tipsie striga spre urâciunea încoronată: „ești vinovat de marea stricăciune”, este strigare la ieșire din stricăciunea de până aici spre a-L primi pe Cel ce vine și ne aduce Împărăția cea minunată.
 
Să ieșim din anul desfrânărilor și să pășim în anul curățiilor, al adevărului, să părăsim slujirea păcatului cel cu chip amăgitor din lut al frumoasei Salomea spre a contempla chipul cel din lumină dumnezeiască prin care putem contempla desfătarea cea nepieritoare a raiului.
 
Într-un anume sens, tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul are și acest înțeles al războiului dintre desfrânarea amăgitoare a iadului și desfătarea cea nepieritoare a raiului.
 
Această zi este una care ne împarte în cele două armate, a celor ce slujesc amăgirea desfrânării pământești și a celor ce aleg să fie, cu orice preț, slujitorii desfătării cerești.