În data de 5 aprilie a trecut la cele veșnice distinsa intelectuală româncă din Târgu-Mureș, Doamna Mariana Cristescu.

Sufletul ei este acum în Ceruri, lângă camaradul ei de viață și luptă românească, Lazăr Lădariu. Rămân pentru nemurire toate volumele Domniei Sale, precum și extraordinarele editoriale din ziarul „Cuvântul liber", mărturii ale unei remarcabile erudiții și a unui mare talent literar. Rămân spre amintire „Punțile de lumină”, simpozioanele organizate într-un mod impecabil de Doamna Mariana Cristescu, unde s-au lansat zeci de scriitori și poeți, cei consacrați deja, având prilejul de a-și prezenta noile creații, formând totodată în jurul Punților, comunități literare însuflețite de un puternic duh românesc.

Stelele care cad nu mor, ci se duc spre un alt cer - Cerul Veșniciei - spune un frumos cântec de azi...

Drum lin, stimată și frumoasă Doamnă a Punților nemuritoare de Lumină!

Sub fotografia de mai sus, postată de regretata scriitoare și jurnalistă pe 19 martie a.c., aceasta scria: Arhivă sentimentală: „Punți de lumină”, la Târgu-Mureș. De la stânga, la dreapta, scriitorii Dumitru Velea, regretații Lazăr Lădariu și Doru Dinu Glăvan - președintele UZPR, Mariana Cristescu.

Dumnezeu să-i odihnească în veșnică lumină pe cei duși, iar pe cei rămași să ne mai îngăduie pe pământ, fiindcă nu am încheiat încă ce ne-am propus!

Doamna Mariana Cristescu ne-a făcut onoarea de face parte dintre colaboratorii ActiveNews. 

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!  

ULTIMUL ARTICOL:

CEI CARE FĂURESC ISTORIA –  IN MEMORIAM PROF. DR. IOAN POP DE POPA

În urmă cu 50 de ani, în ziua de 5 aprilie, la Clinica chirurgicală nr. 2 din Târgu Mureș, o echipă de medici condusă de prof. dr. Ioan Pop de Popa, doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardiovasculară, considerat creatorul Școlii de Chirurgie Cardiovasculară modernă din România, realiza, împreună cu o echipă de medici din care făcea parte și reputatul profesor Radu Deac, prima operație pe cord deschis din România.

Ioan Pop de Popa s-a născut la Oradea, la data de 6 octombrie 1927. Aici a urmat școala primară (1934-1938) și cursurile Liceului „Emanoil Gojdu” (primii doi ani, în perioada 1938-1940), după care, între anii 1940-1944, când familia sa s-a refugiat din Ardealul de Nord, a urmat la Beiuș, clasele III-VII, la Liceul „Samuil Vulcan”. În 1944 a fost voluntar, ca elev de liceu sanitar, în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului și-a continuat studiile – clasa a VIII-a – la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (1945-1946), după care, între anii 1946-1952, a urmat cursurile Facultății de Medicină Generală din Cluj, pe care a absolvit-o cu diploma de merit „Magna cum laude”.

În perioada 1953-1954, doctorul Pop de Popa realiza prima inimă artificială și primul plămân artificial din România și tot el a realizat primele transplante experimentale cord-plămân din România, în 1958. Totodată, a inițiat și a contribuit la înființarea celor șapte centre de chirurgie cardiovasculară, inclusiv cel al Armatei, pe lângă fiecare Universitate de Medicină și Farmacie din România.

„Am absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca „Magna cum laudae”, după care, în 1954, am început să lucrez la Clinica de Chirurgie I și Urgență de la Cluj. – declara reputatul professor jurnaliștilor de la „Adevărul” - Aici am inventat prima inimă artificială, între primele patru din lume. Bineînțeles, am fost ajutat de o echipă de ingineri și tehnicieni de la Uzinele de Armament Cugir. În țară, invenția a fost privită cu zâmbete ironice, fiindcă organele artificiale erau considerate un domeniu fantezist. Dar în afara țării a fost foarte bine văzută această realizare. De exemplu, profesorul Andrew Kay, de la Universitatea Regală din Sheffield, după ce a văzut dispozitivul, m-a invitat să lucrez la el la clinică, oferindu-mi condiții materiale nebănuite de mine la acea dată. Desigur, totul a fost un vis frumos, dar nerealizabil din cauza condițiilor politice din acea vreme.

Cu inima artificială am început operațiile experimentale pe cord deschis, inclusiv primele transplanturi cardiace experimentale, dar pe câini, cu cercul științific studențesc, din care făceau parte la acea vreme studenții Ion Dobocan, Mircea Iosifas și Radu Deac. De altfel, aici își au originea actualele transplanturi cardiace la om din România, în aceste experimente făcute în perioada 1953-1957, când despre această problemă nici nu se discuta în literatura medicală, ci numai în două-trei centre de vârf. Actualul profesor Radu Deac are meritul, cu școala sa, de a le fi încununat cu succes, de a fi putut continua la Târgu-Mureș experimentele începute de mine împreună cu ei, când erau încă studenți, și de a le fi aplicat la om.

În 1962, eu am fost transferat de la Cluj, unde eram șef de lucrări, la Clinica de Chirurgie din Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș. Fusesem o singură dată înainte la Târgu-Mureș și mi-a plăcut enorm. Cred că acest lucru a contribuit la acceptarea transferului meu în acest oraș. Trebuie să vă spun, însă, că pentru acceptarea acestui transfer am pus condiția să nu fiu numit în locul nimănui și să mi se dea fonduri pentru supraetajarea clinicii vechi, pentru o unitate nouă. Am dorit o unitate nouă, lucru care s-a realizat în anul 1965. Clinica nouă s-a numit «Clinica Chirurgicală nr. II și de Chirurgie Cardiovasculară». Așa a luat naștere prima clinică de chirurgie cardiovasculară din țară, cu personalitate juridică, întrucât la Fundeni, deși se făceau operații cardiace, erau efectuate în cadrul unui compartiment al Clinicii de Chirurgie Generală, nu ca o clinică independentă.”

În perioada 1970-1971, profesorului Pop de Popa i se oferă o bursă de către guvernul american și efectuează un nou stagiu de specializare în Chirurgie cardiovasculară, la The Methodist Hospital și Saint Luks Children Hospital, în Houston, precum și la Saint Vincent Hospital Portland, Oregon, și Mayo-Rochester.

„Sigur, această perioadă mi-a fost deosebit de utilă, mai ales că am luat cunoștință de preocupările celor mai importante centre de chirurgie cardiacă, unde am și făcut parte din echipele operatorii. Ceea ce pot spune, deci, este că odată ce am terminat perioada de specializare în SUA, am revenit în țară cu dorința de a începe operațiile pe cord deschis la Târgu-Mureș.”

În aprilie 1972, celebrul chirurg Christiaan Barnard a venit în vizită la Târgu Mureș, la invitația profesorului Ioan Pop de Popa. Profesorul Barnard efectuase, în decembrie 1967, în Africa de Sud, primul transplant de inimă din lume, iar în 1999 a coordonat primul transplant de cord din România, realizat împreună cu profesorii Radu Deac și Șerban Brădișteanu.

Arterele artificiale Pop de Popa-Dodu au fost implantate la circa 4.000 de bolnavi cu rezultate bune în proporție de 88%.

Activitatea profesorului a fost vastă, complexă, imposibil de cuprins în corpul unui exercițiu de admirație.

A fost prorector al Institutului de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, iar în această calitate, pe care a deținut-o până în 1974, a dezvoltat baza de cercetări experimentale. După o pregătire de câțiva ani de testări experimentale pe animale, la 5 aprilie 1973 are loc prima operație pe cord-deschis în Târgu Mureș (echipa operatorie: prof. dr. Ioan Pop de Popa, prof. dr. Radu Deac, dr. Ilniczky, dr. Aczel,) urmată de alte 16 asemenea operații în Clinica Chirurgie II și Chirurgie Cardio-vasculară. Activitatea de anestezie a fost asigurată de dr. Kerek Istvan, după o specializare de un an în Germania.

După întoarcerea din SUA, la 1 octombrie 1974, profesorul Ioan Pop de Popa este transferat (împotriva voinței sale, acesta fiind „prețul” impus de Ceaușescu pentru a fi lăsat să mergă la specializare în SUA) la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, ca profesor titular și, în paralel, este numit într-o funcție de decizie, la la Clinica de Chirurgie a Spitalului Clinic Fundeni din București, pentru a aplica cele văzute în America.

A înființat Societatea română de chirurgie cardiovasculară, a elaborat, atât singur, cât și împreună cu alți specialiști, circa 600 de lucrări științifice, precum și 12 monografii de specialitate etc. În 1971, i se conferă titlul de „Medic Emerit”, iar în 1987, cel de „Profesor Emerit”. A primit Premiul Academiei Române „Gh. Marinescu” pentru realizarea valvei biologice „MIVA Pop de Popa” și a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2004), Medalia Crucea comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial (2007), Emblema de onoare a Armatei române pentru fapte de arme săvârșite pe parcursul celui de al Doilea Război Mondial și cu numeroase ordine și medalii profesionale. În momentul pensionării, în anul 1995, profesorul Ioan Pop de Popa avea la activ peste 54.000 de operații. În 1991, a înființat FOBAC – Fundația pentru Ocrotirea Bolnavilor cu Afecțiuni Cardiovasculare.

Universitatea „Tomitiana” din Constanța, UMF „Gr. T. Popa” din Iași și UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș i-au decernat titlul de „Doctor Honoris Causa”.

Fondatorul școlii moderne de chirurgie cardiovasculară din România a murit la 30 aprilie 2021, la venerabila vârstă de 94 de ani. General maior cu două stele al Armatei Române, profesorul Ioan Pop de Popa a scris istorie nu doar în medicină, dar și în societatea românească.

MARIANA CRISTESCU