La data de 25 iunie Biserica Ortodoxă o pomeneşte pe Sfânta Fevroinia, fiica unui senator roman.

Sfânta Fevroinia s-a călugărit de tânără, intrând într-o mănăstire din apropierea oraşului Nisibi din Mesopotamia de Sus, la vârsta de 20 de ani. 

În timpul prigoanei împotriva creştinilor a împăratului Diocleţian (284-305), guvernatorul Selin, ajutat de nepotul său Lisimah, îi urmărea pe creştinii aflaţi la graniţa imperiului cu Persia.

Pe cât de aprig era Selin, pe atât de bun era Lisimah faţă de creştini, anunţându-i înainte, să se ascundă. Soldaţii lui Selin au spart porţile mănăstirii, vrând să ucidă maicile, însă ele au rămas în viaţă. 

Luând-o doar pe tânăra Fevronia, Selin i-a propus să jertfească idolilor şi să se logodească cu nepotul său, Lisimah. Pentru că Fevronia a refuzat, a fost supusă la chinuri:  a fost biciuită, i s-au spart dinţii, i s-au tăiat sânii, mâinile şi picioarele.În cele din urmă a primit moarte martirică, iar trupul ei a fost dus, din porunca lui Lisimah, la mănăstire.

Mai târziu, Selin a fost găsit mort. Astfel, după moartea Sfintei Fevronia, diavolul a intrat în Selin. Din cauza prezenţei demonului în el, Silenius s-a izbit cu capul de un stâlp de marmură şi a murit. Lisimah a primit Sfântul Botez şi a intrat în mănăstirea arhimandritului Marcel. 

Sfânta Mucenică Fevronia a făcut multe minuni prin moaştele sale şi s-a arătat maicilor care se rugau noaptea în biserica mănăstirii.  Aceasta se arăta în ziua prăznuirii sale, în mijlocul surorilor din mănăstire. Stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevăzută. Însă, nimeni nu se putea atinge de dânsa, atunci când se arăta în chip minunat maicilor.

Troparul Sfintei Muceniţe Fevronia 

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc întru Tine; şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Fevronia 

Mirele meu Cel Preadulce, Hristoase, a strigat Muceniţa Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta; căci dulceaţa dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea şi frumuseţea milostivirii Tale, a îndulcit inima mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc şi vrednică a dănţui în cămara împreună cu fecioarele cele înţelepte. Pentru aceasta, preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoinţele ostenelilor tale, te rugăm pe tine, roagă-te să nu ni se închidă şi nouă uşile cămării.