Sfânta Mare Muceniță Marina este pomenită în calendarul creștin ortodox şi în calendarul greco-catolic la data de 17 iulie.

Sfânta Mare Muceniță Marina  era originară din Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân.

A rămas fără mamă de mică, astfel că a fost crescută de o femeie care locuia în apropierea cetății.  La vârsta de 12 ani a aflat de credința creștină de la cei din apropiere și a început să trăiască în rugăciune, dorind să sufere pentru Hristos.

Tatăl său, aflând de alegerea fiicei, a alungat-o de acasă, Sfânta Marina trăind astfel ca păstoriță în apropierea cetății.

Ajungând la vârsta de 15 ani, a fost pârâtă la dregătorul cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor. După ce a fost prinsă şi închisă, dregătorul a chemat-o la judecată. Minunându-se de frumuseţea ei, i-a cerut să-i fie soţie, dar pentru că nu a renunţat la Hristos,a fost bătută din cap până în picioare şi aruncată în temniţă.

Aici, sub chipul unui şarpe, diavolul s-a încolăcit în jurul capului ei ca să o omoare. Când Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şarpele a crăpat, iar ea a fost înconjurată de o lumină cerească. În temniţă a văzut o cruce mare strălucind cu lumină negrăită, iar deasupra crucii vedea o porumbiţă albă ca zăpada, care grăia: "Bucură-te, Marino, porumbiţa cuvântătoare a lui Hristos, fiica a Sionului celui de sus, căci iată ziua bucuriei tale s-a apropiat!"

În acel moment Sfânta Marina s-a vindecat de toate rănile ei. În următoarea zi a fost aruncată în foc şi în apă, dar le-a îndurat pe toate ca şi când ar fi fost în trup străin. Dupa aceste pedepse a fost condamnată la moarte prin decapitare. 

Sfânta Marina a trecut la cele veşnice la vârsta de 15 ani, în anul 270. Mulţi păgâni au crezut în Hristos şi au fost apoi ucişi pentru că i-a impresionat tăria cu care Sfânta Marina a rezistat în faţa chinurilor. 

Troparul Sfintei Muceniţe Marina

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; şi mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.