Sfântul Nicodim Aghioritul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 14 iulie.

Sfântul Părinte s-a născut în anul 1749 în Naxos, localitate aflată în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. În timpul școlii, pe care a făcut-o la Smirna, a devenit un bun cunoscător al Sfinților Părinți, al aghiografiei și al dreptului canonic.

La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, a intrat în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, a fost tuns rasofor și a primit numele de Nicodim, primind ascultarea de secretar și citeț.

După doi ani, Sfântul Macarie din Corint l-a vizitat și i-a cerut să corecteze și să pregătească pentru tipar "Filocalia", lucrare enciclopedică privind viața spirituală și rugăciunea.

Sfântul Nicodim s-a retras din mănăstire într-o chilie, pentru a săvârși această lucrare. La fel a făcut și pentru alte scrieri, cum sunt "Everghetinos" și "Tratatul despre Sfânta Împărtășanie".

A dorit să intre în obștea Cuviosului Paisie Velicikovski însă nu a reușit să ajungă în Moldova din cauza unei furtuni.

A înțeles din această întâmplare că Dumnezeu avea alt plan cu el și a mers să viețuiască într-o chilie din Capsala, unde a copiat multe manuscrise. S-a retras apoi într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782. Aici, Sfântul Nicodim a scris "Manualul sfaturilor bune", sau "Paza celor cinci simțiri".

Sfântul Nicodim a tradus o antologie a Sfintelor Canoane, opera pe care a numit-o "Pidalion". Această lucrare a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800.
 
De asemenea, Sfântul Nicodim a corectat și pregătit pentru tipar scrierile complete ale Sfântului Grigorie Palama, însă lucrarea a fost distrusă la Viena, iî timpul războiului. 

A trecut la cele veșnice pe 14 iulie 1809. Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I împreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.