Sfântul Mucenic Calinic este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 29 iulie. Acesta s-a născut în Cilicia (Asia Mică), într-o familie creștină.

Sfântul Calinic ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit a văzut pe mulți care apostaziau de la credința creștină și se închinau idolilor. Pentru această cădere, Sfântul Calinic suferea mult și a ales să meargă prin orașe și sate și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu.

A ajuns astfel și în orașul Ancira (azi Ankara), din Galatia. Aici, a fost prins și dus înaintea guvernatorului. În fața acestuia, Calinic a recunoscut că este creștin și că a venit să propovăduiască învățătura creștină. În fața unei astfel de mărturisiri, guvernatorul l-a supus unor chinuri cumplite.

După aceasta, chinuitorul a poruncit ca mucenicul să fie încălțat cu încălțăminte de fier, în care erau piroane ascuțite, și să fie dus în cetatea Gangra și acolo să fie ars în foc, fiindcă în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfârșitul lui și să se teamă.

Deci sfântul, având în picioare încălțămintea cu piroane de fier, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cânta din psalmii lui David. Pe drum soldații care primiseră ordin să stea în spatele lui și să-l alerge au însetat foarte tare și l-au rugat să ceară de la Dumnezeul lui, Dumnezeul cel adevărat, să le dea apă.

Deoarece temperaturile erau foarte ridicate și nu exista nici o sursă de apă, Sfântul Calinic s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât apă dintr-o piatră, încât și-au potolit setea soldații care îl biciuiau.

Ajunși în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat în foc. Și-a făcut semnul crucii și rugându-se s-a culcat și și-a dat sufletul său lui Dumnezeu. După ce focul s-a stins creștinii din oraș au luat trupul mucenicului, nevătămat deloc de foc, și l-au îngropat.