Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 10 iulie.

În timpul împăratului Liciniu (308-321), persecuțiile împotriva creștinilor s-au extins mult în Răsărit.  În acea perioadă, creştinii erau prinşi şi omorâţi, dar numărul lor, în loc să scadă, creştea fără încetare. Credinţa în Hristos luminase, în acel oraş, şi cugetele căpeteniilor, între care se aflau: Leontie, Mavrichie, Daniil şi Antonie. Aceştia, fără vreo teamă, îşi arătau credinţa lor în Hristos Cel înviat din morţi.

Astfel, în cetatea Nicopole din Armenia s-au adunat câteva zeci de creştini pentru a-și mărturisii credința în Hristos dar guvernatorul Lisiu a ordonat prinderea, torturarea și închiderea lor.

Creștinii, în număr de patruzeci și cinci au răbdat cu bărbăție chinurile, ba chiar i-au atras de partea lor pe doi dintre paznicii temniței, așa încât au fost condamnați la moarte. Le-au fost tăiate mai întâi mâinile și picioarele după care au fost aruncați în foc.

Sfinţii au fost mistuiţi de foc, iar oasele lor au fost aruncate în râul Lices. Ele au fost luate din acest râu de câţiva credincioşi şi puse la loc de cinste. După moartea lui Liciniu, s-a zidit o biserică in cinstea lor, iar oasele lor cele sfinte au fost aşezate aici şi s-au prefăcut în izvor de tămăduiri.

Troparul Sfinţilor 45 de Mucenici

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, ca având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.