Sfântul Mare Mucenic Eustatie și soția sa, Teopisti, împreună cu cei doi fii, Agapie și Teopist, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 20 septembrie. 

Sfântul Mare Mucenic Eustaţie a fost un vestit comandant în armata împăratului roman Traian (98-117), care înainte de a se converti la credinţa în Hristos se numea Plachida.

În timp ce se afla la vânătoare, Plachida a întâlnit o cireadă de cerbi pe care a început să o urmărească. La un moment dat, între coarnele unui cerb, a văzut strălucind chipul Mântuitorului Iisus Hristos pe Sfânta Cruce, iar o voce din cer i-a spus: „Pentru ce mă goneşti Plachida, Eu sunt Hristos. Mergi la unul dintre preoţii mei care îţi va arăta calea pe care să o urmezi!”

Plachida a mers la un preot din Roma care i-a predicat învăţătura creştină, apoi a primit Taina Sfântului Botez împreună cu toată familia lui. El a fost botezat cu numele de Eustaţie, soţia sa a primit numele de Teopista, iar cei doi fii ai lor, Agapie şi Teopist.

În curând, Eustaţie şi-a pierdut averea, soţia sa a fost luată în robie, iar cei doi fii au fost răpiţi de fiare sălbatice. Sărac şi îndurerat, dar cu nădejde în Dumnezeu, Eustaţie a trăit cincisprezece ani într-un sat din Egipt ca păstor al oilor şi paznic al pământurilor unui om bogat.


În urma unei înfrângeri pe câmpul de luptă, împăratul Traian şi-a adus aminte de viteazul său comandant Plachida pe care l-a rechemat la Roma. Pe drumul de întoarcere, cu ajutorul lui Dumnezeu, Eustaţie şi-a reîntâlnit soţia si pe cei doi fii.

Datorită iscusinţei militare a Sfântului Eustaţie, împăratul Traian i-a învins pe duşmani şi i-a redat comandantului său demnitatea iniţială. În timpul împăratului roman Hadrian (117-138), Eustaţie şi familia sa au avut din nou de suferit.

Când a aflat că sunt creştini, împăratul i-a obligat să jertfească idolilor. Eustaţie, Teopista şi cei doi fii ai lor, Agapie şi Teopist, au refuzat, astfel că au fost aruncaţi în groapa leilor, care nu s-au atins de dânşii.

Atunci, împăratul a poruncit să fie aruncaţi într-un cuptor de aramă înroşit. După moartea lor martirică, creştinii din Roma au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste, după cuviinţă, slăvind pe Dumnezeu, „Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi”.