Biserica Ortodoxă cinstește la 15 august Adormirea Maicii Domnului. Cu acest prilej, în ziua Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, slujba de Priveghere și Prohodul Maicii Domnului au fost săvârșite la Voievodala Mănăstire Comana de către Preasfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a numeroși credincioși.

Din sobor a făcut parte și Părintele Arhimandrit Mihail Muscariu, Exarh al mănăstirilor din cuprinsul eparhiei noastre și stareț al Mănăstirii Comana.

În cuvântul de învățătură, Întâistătătorul eparhiei a vorbit despre frumusețea duhovnicească a Prohodului Maicii Domnului. Totodată, Preasfinția Sa a subliniat importanța cinstirii Maicii Domnului prin acesta deosebită slujbă a Prohodului, a apreciat viața și învățăturilor sfinților mărturisitori ai secolului XX și a făcut un apel la ajutorarea finalizării picturii bisericii mănăstiriii.

Credincioșii prezenți la slujbă au avut bucuria de a se închina părticele din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, păstrate în biserica mănăstirii, la Icoana Sf. Ierarh Nicolae cu ferecătură argintată și au primit ca semn de binecuvântare din partea Chiriarhului iconițe cu chipul Maicii Domnului și ultimul număr al revistei „Familia Ortodoxă". 

La data de 15 august 2026, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, vechea Catedrală Episcopală din municipiul Giurgiu și-a sărbătorit hramul istoric.

Sfânta și Dumnezeiască Liturghie a fost săvărșită de Întâistătătorul Eparhiei Giurgiului, Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, înconjurat de un ales sobor de preoți și de diaconi.

În cuvântul de învățătură adresat numeroșilor credincioși prezenți, Preafințitul Părinte Dr. Ambrozie a vorbit despre importanța deosebită pe care o are Maica Domnului și despre frumusețea duhovnicească a acestui mare praznic al creștinătății: Adormirea Maicii Domnului.

La momentul rânduit s-au împărtășit foarte mulți credincioși, după care toți cei prezenti au primit iconițe reprezentând Adormirea Maicii Domnului și ultimul număr al Revistei „Familia Ortodoxă".

Credincioșii prezenți la eveniment au avut posibilitatea să înalțe rugăciuni la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ce lăcrimează, adusă de la Letca Nouă și la părticele din moaștele Sfântului Ioan Rusul de la mănăstirea cu acest ocrotitor din localitatea Slobozia de lângă Giurgiu.

La final, Ierarhul a adresat urări de sănătate și fericire tuturor celor prezenți și părintelui Arhimandrit Nicolae Matei, ecleziarh al istoricei Catedrale Episcopale, felicitări pentru activitatea pastoral misionară pe care o desfășoară spre slava lui Dumnezeu și binele Bisericii, în istorica Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului" din centrul municipiului Giurgiu.

Video de la Prohodul Maicii Domnului și de la Praznicul Adormirii Maicii Domnului mai sus și Galerii Foto de Emil Pălăngean / Episcopia Giurgiului, în baza textului.

În cadrul predicii de la Mănăstirea Comana, ierarhul a remarcat prezența la mănăstire a unor familii din comunitățile de romi din localitățile învecinate și a apreciat faptul că acestea vin împreună cu copiii și păstrează tradiția de a înnopta în incinta așezământului monahal în ajunul praznicului, notează Adevărul Bisericii:

PS Ambrozie, despre familiile de romi venite la Mănăstirea Comana: „Au o evlavie către Maica Domnului”

Episcopul Giurgiului a amintit tradiția potrivit căreia credincioșii din localitățile din apropierea Mănăstirii Comana vin în ajunul Adormirii Maicii Domnului și rămân peste noapte la mănăstire.

„E o tradiție care s-a păstrat ca, din comunele, localitățile învecinate, de la Dobreni, de la Vidra, din comunitățile de romi, ei, care au o evlavie către Maica Domnului, să vină și să înnopteze aici, la Mănăstirea Comana”, a spus PS Ambrozie.

Ierarhul a arătat că se bucură în mod deosebit de prezența copiilor și a comparat obiceiul înnoptării în curtea mănăstirii cu cel păstrat în noaptea Învierii.

„Eu mă bucur să-i văd că au venit cu copiii și că vor înnopta aici, în curtea mănăstirii, așa cum se întâmplă și în noaptea de Paște. Trebuie știut faptul că praznicul Adormirii Maicii Domnului se numește «Paștele cel de vară»”, a afirmat Episcopul Giurgiului.

„Este un lucru demn de lăudat că creștinii care sunt de etnie romă nasc copiii”

În acest context, PS Ambrozie a făcut o comparație între familiile de etnie romă și familiile de români în privința nașterii copiilor.

„Este un lucru demn de lăudat că creștinii care sunt de etnie romă nasc copiii, nu îi ucid, nu îi avortează, spre deosebire de români, care se gândesc mult dacă să mai nască al doilea, al treilea copil”, a declarat PS Ambrozie.

Episcopul Giurgiului a continuat prin a-și exprima bucuria pentru numărul mare de copii pe care i-a întâlnit la Mănăstirea Comana.

„Și m-am bucurat, intrând în curtea mănăstirii în astă-seară, să văd atât de mulți copii frumoși pe care părinții i-au adus aici, la mănăstire, ca să ia binecuvântare”, a spus ierarhul.

PS Ambrozie către părinți: „Să-i închinați Maicii Domnului încă de mici și să-i creșteți în credință”

Adresându-se părinților prezenți, PS Ambrozie i-a îndemnat să le ofere copiilor o educație creștină și să-i apropie de viața Bisericii.

„Să-i închinați Maicii Domnului încă de mici și să-i creșteți în credință. Sunt frumoși. Să-i împodobiți și să-i împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului și să le arătați credința și prin modul dumneavoastră de a trăi, de a fi, de a vă comporta”, a afirmat PS Ambrozie.

Ierarhul a legat acest îndemn de dificultățile societății contemporane, subliniind că atât credincioșii, cât și clericii au propriile slăbiciuni.

„Vremurile sunt dificile și avem nevoie noi, oamenii, care suntem păcătoși, care suntem cu greșeli – și clericii sunt cu greșelile lor și cu slăbiciunile lor”, a spus Episcopul Giurgiului.

PS Ambrozie: „Viața Maicii Domnului nu a fost una deloc simplă”

O parte importantă a predicii a fost dedicată Maicii Domnului și semnificației praznicului Adormirii sale. PS Ambrozie a arătat că slujba Prohodului le oferă credincioșilor prilejul de a medita la viața Maicii Domnului.

„Evlavia față de Maica Domnului este arătată în mod deosebit la praznicele ei împărătești, la Nașterea sa, la Adormirea sa, când se mută cu trupul la ceruri, dar, întru Adormirea sa, nu ne lasă pe noi”, a spus PS Ambrozie.

Potrivit ierarhului, Maica Domnului ocupă un loc unic în evlavia creștinilor.

„Viața Maicii Domnului este cunoscută de către fiecare dintre creștini, pentru că ea este Mama noastră. Nu este doar Maica lui Dumnezeu, a lui Iisus Hristos. Nu este doar născătoarea unui om obișnuit, ci este Născătoare de Dumnezeu, sau Theotokos”, a afirmat Episcopul Giurgiului.

„Ce ne-am face noi dacă nu am avea mamele care sunt născătoare de fii?”

Tema familiei și a maternității a revenit în predică atunci când PS Ambrozie a vorbit despre dificultățile vieții cotidiene și despre rolul credinței în viața unei mame.

„Viața de aici este o viață plină de greutăți, de asperități în viețile de familie. Dacă soția, mama, nu ar avea sprijinul soțului, dacă n-ar avea credință către Maica Domnului, dacă n-ar posti, dacă nu s-ar ruga, dacă n-ar merge la biserică, i-ar fi foarte greu în rutina aceasta zilnică de a crește copiii, de a-i educa, de a găti în fiecare zi, de a spăla în fiecare zi și de a face atât de multe lucruri care par insignifiante, fără semnificație”, a declarat PS Ambrozie.

Ierarhul a continuat cu două întrebări despre rolul mamelor și raportarea credincioșilor la Maica Domnului:

„Dar ce ne-am face noi dacă nu am avea mamele care sunt născătoare de fii? Ce ne-am face noi dacă n-am avea în ceruri o rudenie de pe pământ, care este Maica Domnului?”, a spus Episcopul Giurgiului.

PS Ambrozie: „Este foarte îmbucurător să mai întâlnești astăzi o familie frumoasă”

Spre finalul predicii, Episcopul Giurgiului a revenit asupra familiei creștine și a contrastului dintre viața religioasă și „tumultul” societății contemporane.

„Noi trăim în tumultul acesta vibrant al orașului, al străzii, al vulgului și este foarte îmbucurător să mai întâlnești astăzi o familie frumoasă, care se roagă lui Dumnezeu, care postește, care dă copiilor nume de sfinți”, a afirmat PS Ambrozie.

Totodată, ierarhul le-a cerut credincioșilor să rămână aproape de Biserică și a insistat asupra importanței rugăciunii într-o perioadă pe care a caracterizat-o drept dificilă.

„Iubiți credincioși, să ținem aproape de Biserică, pentru că e nevoie, mare nevoie, de rugăciunile clerului și ale poporului. Vremurile sunt extrem de dificile”, a spus PS Ambrozie.

Îndemn pentru sprijinirea lucrărilor de la Mănăstirea Comana

În predică, PS Ambrozie a vorbit și despre lucrările aflate în desfășurare la așezământul monahal și le-a cerut credincioșilor să contribuie la continuarea picturii bisericii.

„Vedeți că biserica voievodală a Mănăstirii Comana este în șantier, se restaurează, iar aici lucrările de pictură au stagnat, pentru că nu mai sunt posibilități”, a explicat Episcopul Giurgiului.

Ierarhul a spus că sprijinirea lucrărilor poate deveni și o mărturie lăsată generațiilor următoare:

„Copiii pe care îi țineți astăzi la piept și care aleargă prin curtea mănăstirii, atunci când noi nu vom mai fi și dumneavoastră nu veți mai fi, să poată să spună: «Aici și mămica mea, și tăticul meu, și bunicii noștri au ajutat la pictarea Mănăstirii Comana»”, a afirmat PS Ambrozie.

La final, Episcopul Giurgiului i-a îndemnat pe credincioși la rugăciune și le-a adresat urări celor care poartă numele Maicii Domnului.

„Vă spunem «La mulți ani!» tuturor celor care purtați numele Maicii Domnului, și bărbaților, și femeilor. Ne rugăm aici, în obștea mănăstirii, pentru toți cei care vin și calcă pragul mănăstirii”, a spus PS Ambrozie.

.

ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, vineri, 14 august, în ziua Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, după slujba de Priveghere și Prohodul Maicii Domnului săvârșite la Voievodala Mănăstire Comana:

„Evlavia față de Maica Domnului este arătată în mod deosebit la praznicele ei împărătești, la Nașterea sa, la Adormirea sa, când se mută cu trupul la ceruri, dar, întru Adormirea sa, nu ne lasă pe noi.

Vedeți dumneavoastră, la slujba aceasta de priveghere, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, slujba aceasta a Prohodului, a prohodirii Maicii lui Dumnezeu, ne redă întreaga viață a Maicii Domnului, care, deși nu este cuprinsă în amănunt în Sfânta Scriptură, cu toate acestea o cunoaștem din așa-numitele vieți bizantine ale Maicii Domnului, dintre cele trei vieți bizantine care au păstrat în tradiția Bisericii întreaga viață a Maicii Domnului.

Cunoaștem foarte, foarte multe amănunte pe care Sfinții Părinți din primele veacuri apostolice, Sfântul Dionisie Areopagitul și părinții de mai târziu, alcătuind aceste vieți numite bizantine, pentru că ele au fost alcătuite încă de la începutul vieții Bisericii, din veacurile apostolice, ni le redau, cum spuneam, despre întreaga viață a Maicii Domnului.

Iar preoții, călugării, clericii și dumneavoastră, credincioșii, în primul rând, aveți ocazia, în măsura în care reușiți să vă detașați de problemele pe care le aveți în cotidian, să meditați la această prea frumoasă viață a Maicii Domnului, pentru că ea este preacinstită, este preamărită, mai mărită decât serafimii și fără de asemănare mai mărită decât heruvimii. Este cea care naște pe Fiul lui Dumnezeu.

Este atât de frumoasă viața Maicii Domnului și fiecare dintre noi, spre deosebire de alți sfinți, de cuvioși, de pustnici, de mărturisitori, de mucenici sau de sfinții foarte mari către care avem o evlavie aparte – și, dacă ar fi acum să amintim de Sfânta Parascheva, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, de Sfântul Dimitrie și așa mai departe, șirul poate continua –, totuși, viața Maicii Domnului este cunoscută de către fiecare dintre creștini, pentru că ea este Mama noastră.

Nu este doar Maica lui Dumnezeu, a lui Iisus Hristos. Nu este doar născătoarea unui om obișnuit, ci este Născătoare de Dumnezeu, sau Theotokos. De aceea și cultul închinat Maicii Domnului este mai presus decât orice alt cult. Slujbele Bisericii sunt pline de acatiste, de paraclise, de cântări, încă de la începutul lor până la sfârșitul lor, închinate Maicii Domnului.

Este important pentru noi, ca și creștini, să o cinstim pe cea care ni L-a adus în lume, Izbăvitor, pe Fiul lui Dumnezeu.

Și vedeți că viața Maicii Domnului, născută în urma rugăciunilor dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, care nu erau fertili și care, la vârstă înaintată, au făcut făgăduință lui Dumnezeu că, dacă le va da un fiu, îl vor închina lui Dumnezeu… Și iată, s-a născut această fiică prea aleasă, prea frumoasă, Miriam, pe care au închinat-o lui Dumnezeu și au dus-o la Templul din Ierusalim încă de la vârsta de patru anișori, după cum relatează viețile deja amintite, bizantine, ale Maicii Domnului.

Cei care descriu noblețea Maicii Domnului, chipul ei frumos, mersul ei nobil, comportamentul Maicii Domnului și îndeletnicirile pe care le-a avut la Templul Sfânt ne relatează că era o făptură în care se întrezăreau toate virtuțile femeilor sfinte ale Vechiului Testament, cum și numele de Miriam, și fiecare inițială din acest nume arată numele femeilor sfinte ale Vechiului Testament.

Dacă ne adresăm cu precădere mamelor, deși suntem într-o mănăstire formată din obște bărbătească, de monahi, unde călugării au o evlavie mare față de Maica Domnului, cei care au renunțat la lume, știm că ei citesc Acatistele și Paraclisele Maicii Domnului, totuși, dacă ne adresăm femeilor, ele se regăsesc fiecare în chipul acesta al Maicii Domnului, care este Fecioară, care este Mamă, și în viața Maicii, care nu a fost una deloc ușoară.

Ca unei fecioare, la doar 12 anișori, să i se arate Arhanghelul Gavriil și să-i spună, să-i dea acel salut: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Că vei naște pe Mântuitorul sufletelor noastre.”, sfiala Maicii Domnului, dar și stăpânirea de sine, în același timp, sunt îndreptățite și ea se întreabă: „Cum va fi lucrul acesta, știindu-mă fără de bărbat, fără de soț?”

La 12 anișori, evident că nu era logodită, nu era nici căsătorită și s-a întrebat întru sine ce taină poate fi aceasta. Și Arhanghelul Gavriil i-a spus: „Duhul Domnului Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri.”

Iată, așadar, că această lucrare a zămislirii este rodul Duhului Sfânt din trupul preacurat al Maicii Domnului și Cel care Se naște din Maica lui Dumnezeu este Mântuitorul lumii.

Spuneam că viața Maicii Domnului nu a fost una deloc simplă și mamele, cele care nasc, se gândesc adeseori la momentele importante din viața Domnului, care sunt relatate, sunt cuprinse în Sinaxar. Le-am auzit și în această seară, în slujba Prohodului, și ne gândim cum o Fecioară primește aceste cuvinte și le păstrează în inima ei.

Este logodită de către preoții de la Templu bătrânului Iosif, o persoană în vârstă care avea rolul de ocrotitor al Maicii Domnului, pentru că o fecioară care nu era logodită și nu avea bărbat, nu avea soț, putea să fie lapidată, putea să fie ucisă cu pietre.

Or, Iosif, Dreptul Iosif, are acest destin de a o ocroti pe Fecioara din Nazaret și de a fi, într-un anume fel, tată pământesc al Celui fără de mamă, născut mai înainte de veci din Tatăl, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului.

Și vă gândiți adeseori, privind la icoana Maicii Domnului, cum ține Pruncul pe brațe, la faptul că a trebuit să fugă în Egipt, unde a stat vreme de doi ani, de mânia lui Irod Agripa, de teama uciderii Pruncului. Și, revenind, creșterea Copilului nu a fost una simplă. Să știi că Cel care S-a zămislit din tine este Fiul lui Dumnezeu și vine de la Duhul Sfânt, să păstrezi această comoară în inima ta și 30 de ani să-L ocrotești pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul, Mântuitorul, toată această viață ne impresionează pe fiecare dintre noi, pentru că noi înțelegem că Maica Domnului nu a avut o moarte obișnuită. Același Arhanghel Gavriil a venit și i-a binevestit că se va muta la ceruri, că Însuși Fiul său îi va primi preacuratul trup și sufletul său îl va lua.

Așa după cum vedem în icoana Adormirii Maicii Domnului, o icoană foarte frumoasă și plină de sensuri. Se poate face o întreagă teologhisire, se pot da foarte multe explicații din icoana Adormirii Maicii Domnului, care este pusă pe iconostas, sau din epitaful acesta pe care dumneavoastră și anul acesta l-ați împodobit cu flori, cu busuioc și, în primul rând, cu dragostea și evlavia dumneavoastră, a celor prezenți în această seară binecuvântată.

I se vestește de către Arhanghel că va muri, se va muta la ceruri, iar Apostolii, potrivit mandatului Mântuitorului încredințat: „Și-Mi veți fi Mie mărturisitori” și „Mergând, învățați toate neamurile și le veți boteza în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Cel care va crede se va mântui, iar cel care nu va crede se va osândi”. Așa se spune la sfârșitul Evangheliei după Matei.

Maica Domnului atunci se pregătește de mutarea la cele veșnice și, printr-o minune, Apostolii, care erau plecați la misiune în întreaga lume, Sfântul Andrei, în Sciția, acolo unde a și murit, în Patra, Sfântul Apostol Toma, tocmai în India, și fiecare dintre Apostoli, fiind plecați din Sion, din Ierusalim, printr-o minune dumnezeiască, sunt aduși de la marginile lumii, așa cum cântăm la Prohodul Maicii Domnului, sunt aduși pe norii cerului a-I da sărutarea de despărțire Maicii Domnului.

Iarăși, viețile Sfintei Preacuratei Fecioare ne spun că a vorbit cu fiecare dintre ei și atunci Și-a dat în liniște sufletul în Sion, în Ierusalim.

Cortegiul este condus către Ghetsimani, acolo unde a fost îngropată, iar ramura de finic o purta ucenicul cel iubit, Ioan Evanghelistul, care, la Cina cea de Taină, și-a sprijinit capul pe pieptul Mântuitorului.

A fost îngropată în Ghetsimani, dar sufletul ei preacurat a fost luat de Fiul cel iubit. Îl vedem pe Mântuitorul reprezentat în icoana Adormirii Maicii Domnului cum ține un prunc, sufletul Maicii Domnului.

Maica Domnului este cea care apare în scena Deisis, alături de Sfântul Ioan Botezătorul. Este Maica Domnului de-a dreapta și, respectiv, Sfântul Ioan Botezătorul de-a stânga Mântuitorului, ca Arhiereu suprem.

Maica Domnului este cea care mijlocește pentru fiecare dintre noi, care suntem fii și fiice ai Maicii Domnului. Așa ne spunea adeseori duhovnicul nostru, părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la malul mării, ca să ne arătăm fii și fiice vrednici ai Maicii Domnului.

Și dumneavoastră vă arătați, prin prezența dumneavoastră într-un număr atât de mare aici, la sfânta mănăstire.

E o tradiție care s-a păstrat ca, din comunele, localitățile învecinate, de la Dobreni, de la Vidra, din comunitățile de romi, ei, care au o evlavie către Maica Domnului, să vină și să înnopteze aici, la Mănăstirea Comana.

Eu mă bucur să-i văd că au venit cu copiii și că vor înnopta aici, în curtea mănăstirii, așa cum se întâmplă și în noaptea de Paște. Trebuie știut faptul că praznicul Adormirii Maicii Domnului se numește „Paștele cel de vară”.

Este un lucru demn de lăudat că creștinii care sunt de etnie romă nasc copiii, nu îi ucid, nu îi avortează, spre deosebire de români, care se gândesc mult dacă să mai nască al doilea, al treilea copil.

Și m-am bucurat, intrând în curtea mănăstirii în astă-seară, să văd atât de mulți copii frumoși pe care părinții i-au adus aici, la mănăstire, ca să ia binecuvântare.

Să-i închinați Maicii Domnului încă de mici și să-i creșteți în credință. Sunt frumoși. Să-i împodobiți și să-i împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului și să le arătați credința și prin modul dumneavoastră de a trăi, de a fi, de a vă comporta, pentru că vremurile sunt dificile și avem nevoie noi, oamenii, care suntem păcătoși, care suntem cu greșeli – și clericii sunt cu greșelile lor și cu slăbiciunile lor.

Călugării și călugărițele în mănăstire au o viață sfântă, o viață aleasă. De aceea și noi venim, și eu vin adeseori la mănăstire, pentru că este o mănăstire veche, voievodală, cu icoane făcătoare de minuni, icoana Sfântului Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni. Aici este și o icoană frumoasă a Maicii Domnului, pe care am adus-o din Muntele Sfânt Athos, Grădina Maicii Domnului.

Nu întâmplător, despre patria noastră, despre țara noastră, se spune că este Grădina Maicii Domnului, pentru că avem mănăstiri vechi, voievodale, avem icoane făcătoare de minuni, avem trupuri ale sfinților deja consacrați în cult, slujbe, cu zile de prăznuire, cu icoane canonice, cu reprezentări canonice, dar îi avem și pe sfinții mărturisitori, care și-au dat viața și au pierit pentru neam și pentru țară, pentru apărarea credinței împotriva ideologiilor vechi și noi, și până astăzi sunt oameni care mărturisesc credința, care trăiesc în schituri și în mănăstiri.

Sunt sfinți care au fost canonizați de curând, după cum sunt și sfintele care aparțin familiei Brâncoveanu și a căror proclamare se va face duminică la Mănăstirea Văratec. Dar o avem foarte aproape de noi și pe Sfânta Elisabeta, o cuvioasă care a trăit în munți și care a văzut iadul. Se găsesc foarte puține înregistrări audio și video cu ea plângând și convingând oamenii că există iad, pentru că ispita modernă, ispita omului modern de astăzi, cea mai mare ispită este să crezi că nu există diavol, este să crezi că nu există iad, că nu există viață veșnică.

Dar noi suntem născuți, iubiți credincioși și credincioase, spre a muri și murim spre a ne naște.

Viața de aici este o viață plină de greutăți, de asperități în viețile de familie. Dacă soția, mama, nu ar avea sprijinul soțului, dacă n-ar avea credință către Maica Domnului, dacă n-ar posti, dacă nu s-ar ruga, dacă n-ar merge la biserică, i-ar fi foarte greu în rutina aceasta zilnică de a crește copiii, de a-i educa, de a găti în fiecare zi, de a spăla în fiecare zi și de a face atât de multe lucruri care par insignifiante, fără semnificație.

Dar ce ne-am face noi dacă nu am avea mamele care sunt născătoare de fii? Ce ne-am face noi dacă n-am avea în ceruri o rudenie de pe pământ, care este Maica Domnului? Ar fi atunci „pururi iarnă, asemenea unui mormânt”, spune una dintre cântări.

Mă bucur că sunteți în număr atât de mare la mănăstire. Îi mulțumim Înaltpreacuviosului Părinte Arhimandrit că ne primește în fiecare an și în duminici, și în sărbători venim cu mare drag aici, pentru că avem obște rugătoare. Părinții postesc, părinții citesc la Psaltire, vă citesc pomelnicele, vă citesc sărindarele.

Au fost două săptămâni de post în care s-au citit Paraclisele Maicii Domnului seara, la Vecernie, alături de Pavecerniță.

Vedeți că biserica voievodală a Mănăstirii Comana este în șantier, se restaurează, iar aici lucrările de pictură au stagnat, pentru că nu mai sunt posibilități.

Vă îndemnăm ca, pentru memoria celor care au răposat în familiile dumneavoastră, pentru copiii pe care îi țineți la piept cu atâta dragoste, să sprijiniți pictarea bisericii, fiecare cu un sfânt pe care îl aveți la mare evlavie, cu o scenă, ca biserica aceasta să fie împodobită, iar copiii pe care îi țineți astăzi la piept și care aleargă prin curtea mănăstirii, atunci când noi nu vom mai fi și dumneavoastră nu veți mai fi, să poată să spună: „Aici și mămica mea, și tăticul meu, și bunicii noștri au ajutat la pictarea Mănăstirii Comana.”

Să trăiți în această noapte în deplină rânduială în Sfânta Mănăstire, pentru că aici se odihnesc eroii în criptele voievodale, în mausoleul de la Comana. Să nu le tulburați liniștea, să vă rugați cât puteți, cu intensitate și după priceperea și forța credinței noastre, ca sfinții să vă fie sprijinitori, să fie mărturisitori înaintea Tatălui Ceresc, înaintea Tronului divin, iar rugăciunile cu care ați venit astăzi la mănăstire, fiecare dintre dumneavoastră, Măicuța Domnului să le împlinească.

Vă spunem „La mulți ani!” tuturor celor care purtați numele Maicii Domnului, și bărbaților, și femeilor. Ne rugăm aici, în obștea mănăstirii, pentru toți cei care vin și calcă pragul mănăstirii.

Zilele trecute, părintele Mihail mi-a dăruit, la mănăstirea unde locuiesc eu, în satul Varlam, în Schitul Acoperământul Maicii Domnului, o Biblie foarte, foarte veche și am fost foarte impresionat să văd că în acea Biblie era scris pomelnicul multor generații de părinți, de bunici, de nepoți, de strănepoți și așa mai departe.

Ar fi frumos ca în casele dumneavoastră să aveți o Biblie unde să scrieți numele nașilor, ale bunicilor dumneavoastră, s-o dăruiți copiilor, iar copiii, la rândul lor, să o dea nepoților și, uitându-se cândva, generație după generație, să vadă care a fost neamul lor, care a fost arborele genealogic, care este cartea după care s-au rugat părinții.

E foarte frumos să mai vezi. Eu am niște cărți foarte vechi, sunt iubitor de carte veche și am o Biblie foarte, foarte veche în care un preot vrednic a scris toate cutremurele de pământ, când au avut loc, și așa mai departe, anii care au fost mănoși, anii de secetă, ieșirea cu moaștele Sfintei Parascheva atunci, pe vreme de secetă, sau în vremea războiului, când au fost aduse la Mănăstirea Samurcășești, Ciorogârla de astăzi.

Și pe cărțile vechi de cult ale mănăstirii am găsit însemnări: „Astăzi, la Mănăstirea Crasna, s-a călugărit fratele cutare și a primit numele de Dumitru” sau „Astăzi, după vreme de secetă, Dumnezeu, pentru rugăciunile și postirea aspră a călugărilor, a dat ploaie din belșug” și așa mai departe.

Iubiți credincioși, să ținem aproape de Biserică, pentru că e nevoie, mare nevoie, de rugăciunile clerului și ale poporului. Vremurile sunt extrem de dificile și poate că Maica Domnului, pe care au văzut-o în Bizanț, au văzut-o în biserica din Vlaherne, acoperindu-i cu Sfântul ei Acoperământ, Maica Domnului, al cărei imn Acatist îl prăznuim zilele acestea, este cea care ocrotește și țara noastră, care este Grădina Maicii Domnului.

Să știți că sunt foarte mulți cuvioși care se roagă, călugărițe, sunt pustnici, dar, asemenea lor, văzând că țara aceasta arată cum arată și lumea s-a dat peste cap, au ajuns să trăiască asemenea călugărilor și călugărițelor din mănăstire și persoanele care sunt solitare, doamnele care au rămas singure, care și-au căsătorit copiii, i-au rostuit, au plecat chiar nu doar din familie, dar au plecat și din țară, și acolo, cu sfaturile călugărilor și preoților din mănăstire, înmulțesc rugăciunea în căminele lor și au transformat căminele, casele, apartamentele, locuințele, în general, le-au transformat în adevărate chilii.

Este foarte important să ne rugăm cu toții. Nu vedeți? Seacă apele. Lumea se schimbă, oamenii se schimbă, oamenii nu mai au răbdare.

O doctoriță care îi tratează pe părinții călugări de aici, din mănăstire, pe cei bolnavi, a plecat într-un pelerinaj și spunea că, într-un sentiment așa de oboseală – burnout se cheamă –, s-a dus și a căutat sihăstriile și schiturile și locurile retrase și acolo a găsit pacea.

Noi trăim în tumultul acesta vibrant al orașului, al străzii, al vulgului și este foarte îmbucurător să mai întâlnești astăzi o familie frumoasă, care se roagă lui Dumnezeu, care postește, care dă copiilor nume de sfinți.

Eu m-am întărit în credință văzând astăzi cum părinții de la mănăstire au împodobit Sfântul Epitaf, cât de frumos a cântat protopsaltul Marius și dumneavoastră, fiecare în parte, cu copiii, cu gândăceii aceștia pe care i-ați adus la mănăstire, să privegheați în liniște, să vă rugați în noaptea aceasta și să nu tulburați liniștea mănăstirii.

Să fiți împreună cu părinții viețuitori, rugători în această noapte. Maica Domnului să ne ajute, să ne ocrotească, să vă atingeți nu doar mâinile și inimile, dar și hăinuțele de icoanele Maicii Domnului, ale Sfântului Nicolae, mare făcător de minuni, și să nu uitați de îndemnul meu de a-i ajuta pe părinții de la mănăstire ca să continue lucrarea de pictare.

Și, dacă ați primit mesajul și cu Biblia, n-ar fi rău să vă luați o Sfântă Scriptură, un Ceaslov, o Psaltire, unde să scrieți numele părinților și bunicilor pe care încă îi mai țineți minte.

Dacă vă mai trăiesc părinții, să-i întrebați și pe părinții dumneavoastră, să-i întrebați și pe bunicii dumneavoastră cum i-a chemat pe strămoși, să-i scrieți acolo, în Biblie, să vă scrieți și dumneavoastră, că mâine, poimâine, sigur, dar sigur, acea Biblie cu numele strămoșilor nu o vor înstrăina copiii. Averea se duce și ea, casele le vând, mormintele rămân neîngrijite și așa mai departe, dar acea carte le va aduce aminte că am fost și noi cândva oameni în această lume și că ne-am sacrificat pentru copii, pentru mănăstire și pentru țară.

Doamne ajută! Să trăiți întru mulți și fericiți ani.”

Albume Foto: