ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Teatrul Nottara se întoarce pe bulevardul Magheru. Clădirea a fost reexpertizată și încadrată la clasa a doua de risc seismic.

Rezultatele noii evaluări pun sub semnul întrebării clasările anterioare ale altor clădiri de pe bulevardul Magheru, susține șeful echipei de experți.

Pentru a face o nouă expertiză a clădirii în care se află Teatrul Nottara, specialiștii au luat probe din structură și din zidăria clădirii. Au analizat fiecare încăpere a imobilului, dar și apartamentele din bloc.

După șapte luni de muncă, experții au spus clar: imobilul a fost încadrat greșit în clasa I de risc seismic, iar acum figurează pe lista clădirilor din clasa II de risc. Rezultatele au ajuns la Primărie pentru excluderea clădirii din Magheru 20 din lista de clădiri considerate pericol public, potrivit tvr.ro.

Expertiza a stabilit și de ce lucrări de restaurare are nevoie Teatrul Nottara: consolidarea stâlpilor din zona foaierelor și refacerea sălilor de spectacol. După această restaurare, teatrul va fi încadrat în clasa de risc seismic III.

Actorii au susținut, în acest timp, peste 80 de spectacole în 37 de spații din București, din țară și din străinătate, plătind uneori chirii uriașe. Redeschiderea oficială va avea loc pe 10 octombrie.

Nicolae Noica, fost ministru al lucrărilor publice, a atras atenția înainte de închiderea Teatrului Nottara că imobilul este solid. Se baza pe faptul că a fost construit în 1946 de inginerul Liviu Ciulley pentru fiul său, cunoscutul regizor Liviu Ciulei:
 
"A fost comandat proiectul de arhitectură lui Radu Dudescu, care era arhitectul-șef al Băncii Naționale. La 26 noiembrie 1942, primarul Sectorului I Galben semnează Autorizația de construcție nr. 9I. Se preciza că se va executa un corp de clădire cu subsol, parter și 8 etaje din zid cu toate planșeele din beton armat", scrie Nicolae Noica în volumul "Liviu Ciulley – un reper".