ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cu ocazia Zilelor Municipiului Craiova, Muzeul Olteniei Craiova – Secţia de Etnografie a vernisat joi, 4 iunie, la Casa Băniei  expoziţia temporară „Maria Tănase în memoria Craiovei". Un proiect cultural  dedicat celei ce a rămas în conştiinţa naţională ca ”Pasărea Măiastră” și Regina cântecului românesc. 

Printre exponate se regăsesc certificatul de naștere și testamentul marei artiste, relatează site-ul oltenasul.ro. 
 
Demersul cultural, realizat de către specialiştii Muzeului Olteniei, propune craiovenilor o incursiune parţială în fascinanta şi unica Colecţie „Maria Tănase", deţinută de instituţia muzeală craioveană, constituită din bunuri patrimoniale de o valoare inestimabilă ce au aparţinut artistei: costume populare, ţinute de scenă, obiecte personale, bijuterii, documente originale, corespondenţă, fotografii, tablouri etc.
 
Sunt expuse circa 1300 de documente originale, de la certificatul de naștere la testament și fotografii. 
În cadrul expoziției poate fi admirat și vestitul costum popular purtat de Maria Tănase în turneele sale artistice, datat în anul 1920, provenit din zona de nord a Olteniei.
 
Testamentul Mariei Tănase constituie una dintre piesele de rezistență.

TESTAMENT
 
„Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tănase și soțului meu Clerah Sachelarie, cu același domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. (...).
 
Las cu cea mai aprigă dorință a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acțiuni ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, numai șters cu alcool să fie la dispoziția medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una din cele două cămăși albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găsește la spital și care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colțar alb iar în picioare ciorapi albi scurți.
 
Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă.
Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima data deoarece atunci când mamei și tatălui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tata și mamă. Îi mulțumesc în veci pentru ținuta lui curată și pentru omenia de care a dat dovadă cum se cuvenea tot timpul vieții sale.
 
Dacă se va putea și nu va fi greu aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist. Le doresc viață lungă și sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unor le-am stat greu în drum și au considerat să mă cunoască după placul lor și nu după caracterul și firea mea.
 
Îmbrățișez pe toți și doresc să le fie viață îmbelșugată, liniștită, sănătoasă și în voie bună!"