România lui 2015, în prag de sărbători, este una tristă, debusolată, disperată și cenușie. Așa o vede unul dintre cei mai iubiți olteni, Tudor Gheorghe, în interviul pe care l-a acordat  Jurnalului Național.
 
Artistul a vorbit despre România interbelică, România stăpânită de ruși si România de azi. Un tristă și cenușie, în care românii par să fi ajuns servitorii Europei. Vorbește însă cu mândrie despre dragostea sa necondiționată pentru România și pentru români. 

Despre tinerii români care, după studii în  străinătate, revin în țară, Tudor Gheorghe spune:
 
"Îți dai seama ce frumos ar fi un Parlament al României din 300 de spirite de-astea? Care să știe fiecare ce au de făcut? De-ăștia care revin, cum să spun, de la Yale, de la Harvard, din Cambridge, ăștia care știu. Nu ai văzut, a venit fata aia, săraca doamna Petrescu, care venise cu o mentalitate de acolo, ai văzut ce repede au tocat-o? Nici nu a apucat să zică nimic că au făcut-o Madam Usturoi, a început domnul Băsescu să râdă de ea că nu știe... Asta venea cu altceva-n cap. Ești învățat să furi cum au furat, și continuă să facă asta. Ori dacă vin niște oameni deștepți, nu tehnocrații care habar nu au, nu, să vină tehnocrații ăia adevărați. Și atunci suntem salvați. Până atunci rămânem servitorii Europei. Poate că ei înțeleg. Ei ar putea să zică: ne-am săturat să fim servitorii Europei, hai acasă. Uite, cum au făcut spaniolii, cum au făcut italienii. S-au săturat să fie slugi. Și au zis: hai. Și sunt înapoi în țară. Ne ducem noi să lucrăm, să fim slugi la ei. Va veni și rândul nostru, gata, să ne trezim. Nu știu când. E tot ce-mi doresc".

Cu aceeași amărăciune pare să privească Tudor Gheorghe și modul în care s-a transformat sărbătoarea Crăciunului: "Din păcate, trăim într-o perioadă de o prefăcătorie maximă. Nimic nu este adevărat. Nici măcar sărbătorile astea dacă au fost tabloidizate. Aceleași banale cântări. Adu-ți aminte, erai mai miculuță, dar sunt siguri că-ți aduci aminte ce impact au avut colindele lui Hrușcă, Dumnezeiești cântate, imediat după ”90. Ce frumos, era o splendoare, îți dădeau lacrimile pe stradă când le auzeai. Acum le-au banalizat, încet-încet, au luat câte o fetiță cu fustiță și silicoane, au mai băgat alte două fetițe siliconate grămadă pe Moș Crăciun pe o canapea cântându-i nu știu cum și au banalizat totul. 

Interviul integral poate fi citit AICI.