ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Editura Predania a lansat proiectul „Cămătăria - păcatul uitat” în care propune să aducă în actualitate texte clasice - atât teologice, cât și laice - despre acest fenomen.

„Noul proiect Predania pune în discuție însăși temelia șubredă a sistemului economic actual: înmulțirea banilor prin perceperea de dobândă.

Pornit de la demersul documentar personal al unui colaborator al editurii Predania, care a surprins globalizarea nestingherită a acestei modalități nefirești de a face bani din nimic, proiectul Cămătăria este un exercițiu de informare și de conștientizare pentru generațiile de astăzi, care asistă pasiv la perpetuarea unei practici socotită, multe veacuri, un păcat grav.

Pentru că atitudinea pe care majoritatea oamenilor (inclusiv creștini practicanți) o are față de împrumutarea de bani cu dobândă este una de acceptare sau chiar încurajare, vom prezenta scrieri ale Sfinților Părinți și studii laice despre consecințele economice și sociale ale cămătăriei”, notează autorii proiectului pe site.

Deocamdată, în cadrul proiectului au fost publicate trei articole: „Banii, băncile și dobânzile - sau cum să controlezi omenirea, din nimic?”, „Sfântul Vasile cel Mare, despre împrumuturi”, „Sfântul Ioan Gură de Aur, despre cămătărie”, „Sfântul Vasile cel Mare, despre cămătărie”.
 
 
„Este esențial să începem cu faptul că absolut toate marile civilizații tradiționale au considerat ideea ca „banul să producă ban” ca fiind abominabilă. China și India antică au dat legi împotriva perceperii oricărei dobânzi la împrumutul de bani. Civilizația clasică greco – romană s-a pronunțat cu dezgust împotriva cămătăriei, considerând-o nenaturală. Astfel, Aristotel spune: „împrumuturile pe dobândă sunt urâte cu cea mai mare dreptate, fiindcă acestea își scot câștigul tot din bani și nu le lasă destinația pentru care au fost creați. Căci pentru înlesnirea schimbului s-a introdus moneda; dobânda însă îl înmulțește în sine. De aceea, numele grecesc al dobânzii înseamnă și „copil”, căci copiii se aseamănă de obicei cu părinții lor și, tot așa, dobânda este banii din bani. Iar acest fel de agonisire a averii este cel mai nefiresc dintre toate.”. Și Aristotel nu este singurul – Seneca, Cicero, Cato s-au pronunțat și ei, ferm, împotriva împrumutului cu dobândă.

Vechiul Testament conține, în repetate rânduri, interdicții ale perceperii de dobânzi. Biserica, în Sinodul de la Niceea, a interzis clericilor practicarea cămătăriei, prin care înțelegea împrumutul de bani cu dobândă, oricare ar fi aceasta.

Mai târziu, romano-catolicii au elaborat, mai ales prin Toma D’Aquino, o argumentație complexă pentru respingerea perceperii de dobânzi. Pe scurt, doctrina catolică permite recompensarea participării capitalului financiar la o întreprindere prin participarea la profit, respectiv pierdere, în baza principiului împărțirii riscurilor, interzice dobânda ca profit pregarantat, pentru că îl pune în mod nedrept pe posesorul de capital financiar în poziția incorectă de a câștiga în orice situație – câștig fără muncă și fără risc. Islamul s-a pronunțat, de asemenea, împotrivă. Doctrina islamică despre dobândă este asemănătoare celei romano-catolice și stă la baza funcționării băncilor islamice contemporane, care nu împrumută bani cu dobândă, ci se angajează ca asociați în afaceri, participând în cote predefinite la împărțirea profitului sau suportarea pierderii. 

Ce este atât de greșit?

Precis faptul că, într-o tranzacție, una dintre părți (creditorul, bancherul, cămătarul) este în situația privilegiată de a avea câștig pregarantat, adică fără risc (și, de cele mai multe ori, fără muncă, în sensul că nu contrbuie creator la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii pe care o finanțează).

Astăzi, cei mai mulți dintre oameni nici măcar nu bănuiesc nefirescul cămătăriei. De altfel, a fost schimbată chiar și definiția ei, de la perceperea de dobândă (profit pregarantat), în orice procent, pentru un împrumut, la una care se referă la „dobânzi ilegale” (ceea ce, în mod evident și ridicol, este o referință logică circulară) sau la „dobânzi exagerate” (ceea ce este extrem de vag și interpretabil).

Articolul integral este AICI.