Mulţi nu au înţeles nici până astăzi de ce am scris "Ortodoxia şi artele marţiale", disponibilă online AICI. Cred că le-ar fi de ajutor să citească, pe de-o parte, "707 zile sub cultura pumnului german", iar pe de altă parte, un articol ca acesta: http://www.paginaeuropeana.ro/crimele-rusilor-de-la-chisinau-dovedite-de-un-document-secret/.

Vor putea vedea astfel ce înseamnă ca un popor să fie la mână unor ocupanţi, situaţie în care ajunge CU SIGURANŢĂ dacă nu se pregăteşte neîncetat de război (exemplul pozitiv european fiind aici Elveţia, unde fiecare bărbat apt de armată face pregătire militară după stagiul obligatoriu câte trei săptămâni pe an şi are acasă - în condiţii de siguranţă - arma militară proprie şi muniţia necesară; pradoxal pentru unii - îndoctrinaţi - Elveţia nu are probleme nici cu atacurile armate, nici cu jafurile şi nici nu a fost în război foarte de curând... ).
 

Vă daţi seama cât de pregătită este România pentru o nouă ocupaţie? Cât de puţini sunt bărbaţii care ştiu măcar vag unde este siguranţa la un pistol, la o puşcă sau la o armă militară individuală? Cât de puţini sunt bărbaţii care au mers măcar odată la un poligon de tir? Cât de puţini bărbaţi sunt în stare măcar să-şi apere nevasta sau iubita sau fetele de un (UN) atacator care (ar) vrea să le violeze? 

Unii, foarte evlavioşi, vor face o rugăciune fierbinte în fuga de la locul "incidentului"; alţii, deschişi la dialog social şi ostili violenţei, vor ţine lungi discursuri de etică socială, vor explica faptul că Biserica este de vină pentru răutatea lumii şi că ateismul va elimina cu siguranţă impulsurile animalice etc., etc. Vai de biata ţară! Să te mai miri că multe românce se uită după nigerieni, pakistanezi, indieni, turci etc.? Or fi străini, or fi păgâni, dar măcar sunt bărbaţi! Şi simt şi ele o minimă ocrotire lângă ei. Lângă "bărbaţii" noştri prea adesea sunt doar infirmiere.

De aici şi nemărginita neruşinare a clasei politice, bătăliile mafiote de o obrăznicie fără limite, mizeriile comise de Parlament, Guvern, Preşedinţie, ANAF, DNA, procurori etc., etc. Ştiu că nu are cine să apere ţara, ştiu că poporul este dezarmat în primul rând sufleteşte. Aşa că îşi permit orice. 
Până când bărbaţii români vor înţelege că au o datorie, o datorie sfântă, faţă de străbuni, faţă de familie, faţă de ţară, faţă de neam, faţă de Dumnezeu.

Sau până când România va fi desfiinţată, îmbucăţită, împărţită. 
Depinde de noi toţi, indiferent dacă vrem să o recunoaştem sau nu.