ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Agenția Basilica istorisește: Sfânta Elisabeta i-a istorisit maicii Pelaghia, pe când aceasta era în primul ei an în pustie, unul dintre cele mai semnificative momente din viața sa, care a determinat o schimbare radicală.

Cuvioasa, care avea în jur de 25 de ani, se afla cu ascultare la Așezământul Românesc de la Ierusalim, când i s-a descoperit un cancer în stadiu avansat și a fost operată. Doctorii i-au spus că sunt puține șanse să mai trăiască. Maica Elisabeta a fost cuprinsă de o stare de tristețe și s-a rugat Maicii Domnului și sfinților să o ajute.

O monahie i-a dat o cărticică cu viața și acatistul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț și i-a spus: Roagă-te la Sfântul Ioan Iacob, deoarece este mare ajutător și a stat și el bolnav tot în acest spital.

Maica Elisabeta a căpătat o mare nădejde și s-a rugat cu putere, cu disperare aproape, ca sfântul să o ajute și să o vindece. Ulterior, cuvioasa a intrat într-o stare asemănătoare unei morți clinice, iar sufletul său a ieșit din trup.

Monahia Pelaghia povestește: „Diavolii au venit, i-au răpit sufletul și l-au dus în iad. Așa a îngăduit Dumnezeu. A spus că a fost aruncată în iad, unde simțea chinurile.”

„Maica Elisabeta plângea când povestea aceste lucruri. În primul an după această vedenie a fost foarte marcată și avea o stare de umilință continuă, până când un părinte i-a spus să se detașeze, ca să nu se mai cunoască în exterior trăirile ei.”

„Mi-a spus că a văzut acolo, în iad, și oameni pe care i-a cunoscut, și preoți, și arhierei, și monahi. Și zicea că noi, monahii, preoții, care am cunoscut, care știm voia Stăpânului și ne lenevim de mântuirea noastră, mai mare osândă avem decât cei care nu au cunoscut. A zis că nu trebuie să spună numele celor pe care i-a văzut acolo, doar să se roage pentru ei.”

Sfânta Elisabeta s-a rugat cu disperare Maicii Domnului și Sfântului Ioan Iacob să o scoată de acolo, iar aceștia au venit și i-au certat pe diavoli, pentru că răpiseră un suflet care nu fusese judecat.

Maica Pelaghia continuă: „Dar asta a îngăduit-o Dumnezeu. Că diavolul nu face nimic fără îngăduința lui Dumnezeu. Mulți sfinți au simțit și raiul și iadul. Nu toți pot purta lucrul acesta, dar sfinții cei mari au experiat și raiul, și iadul.”

Iar Sfânta Elisabeta, ca una care își dorise din copilărie să urmeze sfinților ale căror vieți le citea, a avut parte de această experiență.

„Maica Domnului a plecat, iar Sfântul Ioan a condus-o și i-a arătat frumusețile Raiului. Povestea maica, cum a trecut printr-un câmp cu verdeață și cu flori atât de minunate, încât la atingere, fiecare fir de iarbă sau floare avea o armonie cerească diferită…sunete și armonii cerești care nu se pot descrie în cuvinte. Când spunea asta, parcă îi se lumina chipul.”

„A întâlnit grupuri de sfinți care le făceau închinăciuni și ei, la rândul lor, făceau închinăciune. Apoi, au ajuns la un palat, unde erau foarte multe trepte formate din puteri îngerești care își plecau capetele la vederea lor.”

„Nu mi-a spus dacă L-a văzut pe Mântuitorul, mi-a spus doar că a auzit un glas ca de tunet, venind de sus: Nu este vrednică să intre aici; duceți-o înapoi pe pământ, ca să facă pocăință, pentru că nu este pregătită.

„S-au închinat și au ieșit. Sfântul Ioan Iacob i-a spus: Dumnezeu ți-a mai dat ani de pocăință, să urmezi viața pe care am urmat-o eu la liniște.”

„Deci, maica a avut rânduiala de liniște de la Dumnezeu prin Sfântul Ioan Iacob. Nu s-a dus de la sine și nici măcar cu rânduiala omenească, ci cu rânduiala dumnezeiască.”

După aceea, a revenit în trupul său, pe care îl privea din exterior și în care nu mai dorea să intre după ce simțise mângâierea Raiului.

„Când s-a trezit, s-a simțit puternică, că nu mai era bolnavă. S-a ridicat din pat imediat și a început să plângă și să facă metanii.”

Maicile care o îngrijeau au încercat să o oprească, dar Sfânta Elisabeta spunea că Sfântul Ioan Iacob a vindecat-o și că se simțea bine. A început să spună că trebuie să se pocăiască, iar ceilalți credeau că aiurează din cauza bolii. O singură maică a înțeles-o și i-a fost alături.

Interviul integral la Basilica.ro