De Ziua Mondială a Apei, care se marchează anual pe 22 martie, Asociația Pro Consumatori (APC) a organizat în București o conferința cu privire la calitatea apei pe care o consumăm. 

Principala problemă ridicată de APC este aceea a legislației în domeniu care nu obligă producătorii de apă potabilă să declare compoziția chimică după o structură standardizată. Astfel încât consumatorul nu are la ce să se raporteze, decizia de cumpărare fiind una subiectivă, influențată mai ales de publicitatea producătorilor. 

La evenimentul de astăzi nu a participat nicio instituție a statului român, responsabilă de calitatea apei (Ministerul Sănătății, Direcțiile de Sănătate Publică, Ministerul Apelor, Ministerul Mediului).

În exclusivitate pentru ActiveNews, prof. univ. dr. Costel Stanciu, președintele APC, a enumerat câteva dintre problemele grave care apar în comercializarea apei. 

 

 

Apa este un aliment, este alimentul pe care îl ingerăm în cantitatea cea mai mare, îl consumăm zilnic și nici un element nu se mai consumă o cantitate așa de mare cum se consumă apă. Și atunci consumatorii trebuie să fie foarte atenți la apa pe care o consumă. 

Există două categorii de apă potabilă: apă potabilă furnizată în sistem centralizat (apa de la robinet) și apa pe care o găsim îmbuteliată în ambalaje din plastic sau de sticlă. 

Foarte mulți consumatori nu cunosc faptul că legislația actuală permite ca în această apă să se găsească o serie de substanțe chimice care nu au de a face cu apa și mă refer la benzen, mă refer la cianuri, mă refer la stibiu, plumb și multe alte substanțe.

În legislația românească aceste substanțe se găsesc în cantități de ordinul microgramelor pe litru. În alte state cum ar fi Statele Unite ale Americii astfel de substanțe sunt admise în părți per bilion. Asta înseamnă a miliarda parte dintr-un gram. Deci se observă o diferență de abordare în privința calității apei. 

În privința buletinelor de analiză, foarte mulți consumatori nu cunosc faptul că furnizorul de apă în sistem centralizat este obligat să ridice pe siteul său buletinul de analiză din ziua respectivă. Numai că la nivel național, parametrii din fiecare buletin de analiză a apei sunt diferiți și din punct de vedere al denumirilor dar și din punct de vedere al mărimii fiecărui parametru în parte. Deci la nivel național nu există un formular de analiză standardizat. În felul acesta am putea compara apa din București cu apa din Brașov, din Cluj, din Ploiești și așa mai departe dar în momentul de față nu o putem compara fiindcă analizele nu se fac în mod standardizat, nu se determină aceeași parametri.

În privința apelor îmbuteliate există neconformități cu privire la denumirea tipului de apă respectiv. Adică am găsit sortimente de apă pe eticheta cărora existau două denumiri care se bat cap în cap, adică apă carbogazoasă/ apă carbogazificată. De aceea ne-am pus întrebarea firească: până la jumătatea sticlei avem sifon, adică apă carbogazificată și de la jumătatea sticlei la dop avem apă carbogazoasă? Pentru că este o diferență între dioxidul de carbon natural, de la sursă, și dioxidul de carbon alimentar. Numai că acum mulți ne vând sifon la preț de apă carbogazoasă. 

Am găsit ape pe eticheta cărora producătorul precizează că faptul că acea apă tratează până la 33 de afecțiuni medicale. Faptul este interzis prin legislația în vigoare: o apă nu poate să trateze 33 de afecțiuni medicale. Și atunci acel tip de apă ar trebui retras de pe piață. Există foarte mulți consumatori naivi care cred posibilitățile terapeutice ale acelui tip de apă și atenție, se vinde cu 5.80 lei litrul și este din Ucraina.  

Din păcate foarte mulți consumatori nu țin cont de intervalul de păstrare și depozitare a apelor îmbuteliate. Recomandarea producătorilor este ca aceste ape îmbuteliate să fie păstrate în intervalul de temperatură cuprins între plus 5 grade și plus 24 grade Celsius. Pe timp de iarnă sau pe timp de vară, de cele mai multe ori aceste temperaturi sunt depășite. În momentul în care păstrăm apa la temperaturi mai mici de 5 grade sau mai mari de 24 de grade Celsius componenți din plasticul respectiv, substanțe chimice din plasticul respectiv cum ar fi  noua cum ar fi bisfenolul A, cum ar fi ftalații, migrează în apa respectivă și atunci ajung în organismul nostru. Aceste substanțe chimice nu fac altceva decât să creeze probleme la nivelul endocrin, să creeze probleme privind apariția unor boli cronice cum ar fi și cancerul. 

În privința apelor destinate bebelușilor pentru prepararea hranei acestora și pentru hidratarea acestora am găsit multe neconformități. Cu toate că pe eticheta acestor ape există mențiuni de genul că acea apă poate fi folosită pentru prepararea hranei, respectiv hidratarea bebelușului, aproape jumătate din producătorii respectivi nu declară conținutul de nitrați și de nitriți. De aceea noi ne-am întrebat: cum a apărut acea mențiune pe etichetă dacă acel producător nu declară cantitățile din anumite substanțe chimice cum ar fi și nivelul de sodiu. Pentru că în privința apei destinată bebelușilor ne interesează nivelul de sodiu care nu trebuie să fie mai mare de 20 mg/l, ne interesează conținutul de nitrați care nu trebuie să fie mai mare de 50 mg/l, conținutul de nitriți care nu trebuie să fie mai mare de 0,5 mg/l și bineînțeles mineralizarea totală care să nu fie mai mare de 500 mg/l. Există tot felul de societăți medicale, respectiv institute, care fac astfel de recomandări cu cu privire la anumite ape: că sunt ideale pentru a prepara hrana bebelușilor dar atenție pe eticheta acelor ape nu apare conținutul de nitrați, nu apare conținutul de nitriți, nivelul de sodiu, mineralizarea totală și atunci ne întrebăm în baza căror criterii s-a acordat acea recomandare. Am făcut demersuri în acest sens, am trimis acelor societăți medicale o adresă prin care le am solicitat să ne spună ce criterii au stat la baza acelor recomandări. Nu ni s-a răspuns. Asta înseamnă că recomandarea respectivă s-a acordat în baza unor sume de bani.