Dacă la începutul secolului trecut creditul ipotecar era o treime din activitatea de creditare a băncilor, acum depășește două treimi. Prețurile locuințelor au crescut peste rata de creștere a PIB, simultan cu procentul proprietarilor de locuințe, debitorul semănând cu hamsterul care are drept cilindru visul unei case luate pe credit pe 30 de ani.

Bogdan Glăvan, profesor la Universitatea Româno-Americană, arată pe blogul logec.ro că, "potrivit lucrării The Great Mortgaging: Housing Finance, Crises, and Business Cycles, aflăm un fapt senzațional: că băncile nu mai sunt ce erau în urmă cu un secol. Mai precis, că ele au cam renunțat la ideea creditului pentru finanțarea investițiilor, a afacerilor productive, și au devenit în timp un fel de magazii de împrumuturi pentru cumpărarea de locuințe. Dar să vedem ce zic autorii: "În raport cu PIB, creditul non-ipotecar către firme și populație a rămas constant, practic toată dezvoltarea sectorului financiar vine din creșterea creditului ipotecar către populație. Dacă la începutul secolului creditul ipotecar reprezenta 1/3 din activitatea de creditare, astăzi el reprezintă 2/3. Practic, băncile folosesc economiile populației pentru finanțarea achizițiilor de terenuri și locuințe. În medie, creditele non-ipotecare reprezentau 73% din creditul bancar total în anul 1928. Ponderea acestora a scăzut la 40% în 2007. În SUA și Norvegia, 68% din bilanțurile băncilor sunt ocupate cu credite ipotecare”.

Aparent, numai consecințe frumoase. "O parte din ce în ce mai mare a populației a ajuns să dețină o locuință-sau, așa cum bine știm, să creadă că deține una… până la proba contrară oferită de următoarea criză financiară. (..) Surprize-surprize, nu-i așa?! Cine ar fi crezut că expansiunea creditului duce la scumpirea locuințelor? Cine ar fi crezut că grație tiparniței de bani populația aleargă precum un hamster pe rotiță, visând la ziua în care va fi în sfârșit în stare să-și cumpere casa mult-dorită (acest vis fiind de fapt un vis fabricat de guverne și clientela lor bancară)?

Rata proprietarilor de locuințe a crescut cu 50% în ultima jumătate de secol. În Marea Britanie s-a dublat (de la 32% în 1950 la 64% în 2010, n.n), în Germania a crescut puțin (de la 34% la 45%), în Elveția a rămas neschimbată (aproximativ 37%). Se aprinde undeva un beculeț? Înțelegeți de ce anumite țări nu au cunoscut crize atât de adânci ca altele?” arată Glăvan