ascultă articolul

Salvarea băncilor cu banii deponenților (n.r. "bail-in") este legală, a confirmat, ieri, Curtea Europeană de Justiție, printr-o decizie care pune probleme Italiei, în condițiile în care băncile italiene au în portofolii credite neperformante în valoare de aproximativ 360 de miliarde de euro, iar Guvernul de la Roma a discutat cu autoritățile de reglementare soluții pentru sprijinirea instituțiilor financiare.
     
Potrivit Bloomberg, Curtea Europeană de Justiție a confirmat, ieri, că prevederile Uniunii Europene (UE), conform cărora banii contribuabililor nu pot fi folosiți pentru salvarea băncilor, nu contravin legislației comunitare.
     
"Împărțirea costurilor între acționari și deținătorii de obligațiuni reprezintă o precondiție pentru aprobarea, de către Comisia Europeană, a ajutorului de stat pentru o bancă aflată într-o situație dificilă și nu contravine legislației comunitare", se arată într-o decizie a Curții de Justiție a UE, care este obligatorie și nu poate fi contestată, transmite Agerpres.

Avocatul Gheorghe Piperea este de părere că decizia CJUE este o nenorocire pentru premierul Italiei Matteo Renzi, dar și pentru întreg sistemul financiar, deoarece sunt bănci care au fost salvate chiar de două ori, iar managerii acestora s-au au primit nonusuri de milioane de euro pe spatele deponenților.

”Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca directiva privind salvarea de la faliment a bancilor prin confiscarea depozitelor clientilor este ok. In principal, motivatia este ca e preferabil sa confisti acesti bani de la clienti decat sa ii primesti cadou de la stat, adica de la contribuabili, mai ales ca treaba asta din urma ar insemna un nasol ajutor de stat. Decizia e cinica, pentru ca bancile au fost ajutate si pana acum de state, si nimeni nu si-a pus problema ca ar fi vorba de ajutoare de stat ilegale. Ca sa nu mai vorbim de eficienta. Au fost banci, cum e Dexia, care au fost salvate de stat chiar de doua ori, au dat ultra-managerilor lor bonusuri de "succes" de zeci de milioane de euro, dupa care au intrat din nou in dificultate, iar acum asteapta salvarea cu banutii deponentilor. Decizia este si ipocrita, pentru ca nu raspunde la intrebari esentiale: Trebuie salvate aceste entitati malefice care distrug lumi si destine pentru a o lua de la cap, iresponsabil, indiferent de riscurile asumate pe seama statului si a deponentilor? De ce trebuie ca rezolutia sa se deruleze in spatiu privat, discret, intre bancheri, fara control judiciar, fara transparenta, fara acordul macar implicit al deponentilor, si cu dispret fata de contracte si fata de principiul neretroactivitatii legii? Cum ramane cu dreptul de proprietate? Cum ramane cu proiectele publice, sociale, pe care statul "democratic" nu le mai poate finanta, pentru ca are ca prioritate salvarea "bancilor"? Parerea mea e ca aceste chestiuni sunt de competenta CEDO. Acolo s-ar putea decide daca salvarea acestor sepii malefice si a bunastarii overlorzilor sistemului este prioritara fata de dreptul de proprietate asupra banilor din depozite si fata de sarcinile esentiale ale statului. Oricum, pentru lideri europeni ca Matteo Renzi, decizia CJUE pica foarte prost. El va trebui sa decida daca da de la buget 40 mld euro pentru a salva cele trei-patru banci falite sau daca ca permite ca acesti bani sa fie luati de la deponenti. Ca de inchis aceste banci nu se pune problema. Iar decizia italienilor va fi clonata peste tot, inclusiv in Romania. Ce, credeti ca nu mai sunt banci falite?

PS: Legea darii in plata este, pentru indivizi care nu inteleg liberalismul (sau il inteleg, dar il interpreteaza selectiv si segregationist), nasoala rau pentru ca, cica, nu respecta libertatea contractuala si, in plus, e retroactiva. Oare legea confiscarii economiilor pensionarilor pentru a salva de la faliment niste banci o fi in acord cu liberalismul? Orice om cu scaun la cap isi da seama ca acest tip de salvare este comunism in stare pura, mai rau decat ceea ce se intampla in China.”, a scris Gheorghe Piperea pe contul său de Facebook.