M-am amuzat să văd discursurile sforăitoare ale politrucilor noștri cu ocazia unirii mici. Unii dintre ei și-au adus aminte de Convenția de la Paris, au citat discursuri ale unor notabilități ale vremii. Ce au uitat toți acești oameni de afaceri politice, a căror consilieri le pregătesc discursurile, este faptul că din 1990 încoace nici un partid politic care s-a aflat la guveranare nu a înscris în programul său, și ca atare nu a solicitat votul electorilor, pentru împrumuturi externe sau interne.  

Mai mult decât atâta nu a fost solicitat un vot în parlament, sau un plebiscit, un referendum când am împrumutat o centură de siguranță de 20 de miliarde, măsură decisă practic de un singur om, președintele țării care a actionat ca un despot (iluminat ?).

Ce valoare juridică au aceste împrumuturi, dacă s-au făcut fără consultarea cetățenilor ? Cum s-a procedat în trecutul de care cu nostalgie văd că își aduc aminte fii și nepotii politrucii roșii?

Haideți să vă lămurim. În statul nou creat, pe bazele cele mai democratice ale acelui moment, șeful statului și guvernul său s-au prezentat în parlamentul de atunci, cu o singură cameră, numit Adunarea Legiuitoare, pe scurt Camera, în care lucrau un număr de aproximativ 120 de deputați, cu proiecte de legi pentru fiecare împrumut. Astfel, de exemplu, înainte de unificare administrativă Cuza vine în fața Camerei Moldovene și solicită aprobarea unui împrumut de 5.000.000 lei pentru a repara «starea cea rea» a casei statului. A se vedea Monitorul Oficial al Moldovei din 12 Februarie 1859. Apoi în Țara Românească Camera votează din aceleași rațiuni, pentru a sustine aparatul de stat al viitorului stat național român, și ajutorarea comerțului un împrumut de 200.000 de galbeni adică 8.000.000 lei. A se vedea Monitorul Țării Românești din 16 Septembrie 1859 și 27 Mai 1860. 

Un moment interesant în domnia lui Cuza este solicitarea guvernului Kogălniceanu pentru un împrumut de 70.000.000 lei pentru plata indemizație comunităților grecești (legat de secularizarea averilor mănăstirești), și pentru necesitățile armatei, dar și pentru deficitul bugetar acumulat… Surpriză Camera României NU votează suma cerută, ci autorizează doar un împrumut de 48.000.000 lei, chestiunea deficitului bugetar urmând a fi discutată cu ocazia bugetului… A se vedea Monitorul nr. 98 din 1864 supl.

Iată deci că în noul stat democratic Român, monarhie parlamentară, cu două partide politice Partidul Conservator, și Partidul Liberal, numit de contemporani roșii, a se vedea filiația colaborării cu PSD, alianța liberalilor cu democrați, neo-cumunișit sau neo-merxiști, solicită parlamentului aprobare pentru împrumuturi. Așa era legal, așa era normal. Dacă tot suntem nostalgici după aceste vremuri, de glorie adevărată, de ce nu urmăm exemplul înaintașilor și nu procedăm ca și ei.

Cel puțin așa am putea afla și noi din monitorul oficial care este acum datoria noastră publică…