Votarea legii "dării în plată”, prevedere legislativă prin care debitorii care nu mai fac față la plata ratelor pot preda cheile băncii scăpând de povara creditului ipotecar, a obligat destui "echidistanți” care performau că ziariști sau analiști independenți să treacă de urgență în barca băncilor.

Nu mai e un secret că BNR-ul  funcționează mai degrabă că o agenție bancară de lobby decât că un organism de supraveghere și control, dovadă opoziția Băncii Centrale față de toate inițiativele legislative care ar fi amenințat profitul băncilor, fie că s-au numit legea falimentului personal, a conversiei creditelor din CHF în lei sau, mai recent, legea dării în plată. Am văzut o defilare impresionantă de forțe din zona BNR, care au amenințat fie cu falimentele bancare (directorul direcției de supraveghere), fie cu blocarea pieței imobiliare, fie cu propagarea hazardului moral (exemplul furnizat de PR-ul patronatului bancar cu debitorul care vine în Ferrari să dea cheile băncii e savuros). Am scris mai pe larg aici despre divizia media a BNR așa că n-aș mai recapitula mesajele lansate din această zonă și găzduite cu dărnicie de presa independentă, uneori fără să se precizeze ce poziție ocupă semnatarii articolelor în cadrul Băncii Centrale. Nu vrea să insist nici pe partea contraargumentelor-am explicat aici cât de subțiri sunt gogorițele Băncii Centrale. Mă interesează însă contestațiile din zona

independentă. Cea mai bizară o vedeți aici. "Nu m-ar mira prea tare dacă după analiză legii dării în plată, președintele Iohannis nu o promulgă și o retrimite în Parlament”.

 

Opinia din ZF îi aparține Andreei Paul Vass, printre inițiatorii legii și proaspăt votant al său în Parlament. O mostră de "dublugandit”. E adevărat, după votarea din Camera Deputaților s-a dezlănțuit orchestra contestatarilor. Într-o emisiune de pe TVR, profesorul de la ASE Cristian Păun demola legea pe motiv că sărmanele bănci ar putea primi niște imobile deteriorate pe care nu le pot refuza. Că să ilustreze nedreptățile pe care le-ar putea introduce aceasta, Păun a dat următorul exemplu: ce se întâmplă dacă vor există părinți care, pentru a obține un domiciliu în raza grădiniței pe care au ochit-o pentru odrasle, vor lua un credit ipotecar pentru un imobil din respectiva zonă, doar cât timp își înscriu copilul urmând apoi să dea cheile bănci? (de parcă pierderea avansului și 1-2 rate ar fi un mizilic!). Radu Zilișteanu, fost analist imobiliar, actual profesor la ASE, este și el împotriva legii, din felurite motive. Cel mai auzant este "Încălcarea dreptului de proprietate al băncilor”.

 

Legea obligă băncile să reintre în posesia bunurilor ipotecate în favoarea lor, încălcându-li-se astfel dreptul de proprietate asupra banilor împrumutați. Astfel, băncile sunt deposedate de o parte a proprietăților lor, explică Zilișteanu. Deși se recomandă profesor de materii bancare, Zilișteanu se face că uită cum funcționează creditul. Băncile nu au banii împrumutați decât în mică măsură (ponderea acestora în creditul acordat este egală cu rata rezervei minime obligatorii), ele generează împrumuturi "din nimic” pretinzând apoi debitorilor să le achite disciplinat sau să își lichideze bunurile ipotecate și să plătească în continuare rate dacă suma rezultată e mai mică decât soldul împrumutului restant.

 

O altă poziție interesantă am remarcat-o la Dan Popa, jurnalist Hotnews, care insinua pe blogul personal (text preluat însă de Hotnews), că legea dării în plată este rezultatul unor telefoane oportune date de toți investitorii imobiliari în prag de executare, fiind deci o lege cu dedicație. Tot Popa se întreaba dacă e normal că parlamentarii cu credite să se pronunțe într-o chestiune care i-ar interesa direct.