ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



România nu trebuie să se întrebe dacă să adere la Euro, ci când anume va face aceasta, iar înlocuirea monedei naționale cu cea europeană va fi nu doar o „simplă schimbare de bancnote” ci un proces complex, afirmă viceguvernatorul BNR în analiza sa intitulată „România în zona Euro, când și cum”.

Adoptarea euro nu asigură bunăstarea. Noi trebuie să ne‐o asigurăm, înainte de aderare, avertizează Liviu Voinea, viceguvernator al Băncii Naționale într-o analiză dedicată adoptării monedei unice.

Principalele idei ale viceguvernatorului:

„România îndeplinește criteriile nominale de convergență, însă sunt necesare necesare reforme structurale. Sunt esențiale: menținerea unor fundamente economice solide, reducerea tensiunilor care se acumulează pe fondul creșterii economice peste potențial, întreținerea unui sentiment favorabil al pieței.

Euro este un proiect politic – deci este nevoie de o decizie politică. Începerea demersurilor de adoptare a euro este o decizie politică, bazată pe consens intern și în acord cu partenerii din zona euro. Este nevoie de o foaie de parcurs, din care va rezulta și o dată țintă, cu rol de ancoră.

Din punct de vedere economic, trecerea la euro are implicații majore. Sunt necesare reforme structurale care să contribuie la adâncirea convergenței cu țările membre, ca să putem culege beneficiile aderării la zona euro.

Există un cost de oportunitate al amânării adoptării euro. Decalajele dintre România și zona euro se pot adânci. Nu vom putea participa la luarea unor decizii care ne privesc.

Pe plan intern, adoptarea euro poate fi un catalizator al reformelor structurale necesare. Pe plan extern, adoptarea euro poate da un semnal de predictibilitate și poate reduce prima de risc.

Limita de 60% din PIB (datoria publică) nu e relevantă pentru România (nu ne permitem să ajungem acolo). Limita noastră de toleranță: 43% ‐ 45% din PIB. Avem cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE și cea mai mare disparitate inter‐regională.

Trebuie să ne apropiem de structura ocupării și veniturilor din zona euro, spre deosebire de experiența altor țări din flancul sudic.

România trebuie să evite capcana venitului mediu. Această capcanaă este specifică statelor în curs de dezvoltare care au dificultăți să facă pasul următor și să devină economii dezvoltate. Capcana constă în aceea că, odată ce veniturile populației ating un anumit nivel (între 8.000 și 12.000 de dolari pe an), apare o tendință de plafonare.

Firmele sunt subcapitalizate (raport 2:1 între datorii și capital). Accesul la finanțare bancară este necesar, și intermedierea financiară trebuie să crească, dar împrumutul nu înseamnă capital. Absorbția de fonduri europene să fie sistematică și țintită pentru mari proiecte de dezvoltare (proiecte pentru fonduri, nu fonduri pentru proiecte). Eficiența marginală a capitalului a revenit la nivelul pre‐criză.

Trebuie urmărită reducerea arieratelor la companiile de stat însă pierderile din sectorul privat reprezintă 90% din total pierderi din economie. Aproape o firmă din 3 înregistrează pierderi constante și chiar capital negativ. În sectorul bancar, băncile cu pierderi au adus capital. În sectorul real, firmele cu pierderi nu au adus capital. Trebuie eliminate barierele de ieșire de pe piață.

Trebuie îmbunătățită cultura plății, pe toate palierele economiei.

Problema este capacitatea scăzută de colectare. Un instrument esențial al politicii fiscale care lipsește: globalizarea veniturilor însoțită de deduceri. Nu putem cheltui mai mult pentru sănătate sau educație pentru că gradul de colectare este scăzut. Trebuie corelat efortul de colectare cu încasările așteptate. Circa 80% din cheltuielile publice sunt fixe (salarii, pensii, asistență, dobânzi, etc.).

Prioritizarea investițiilor mari în infrastructură. Există cadrul legal de prioritizare pentru investițiile mari însă acesta nu este aplicat. Trebuie realizată o listă restrânsă a investițiilor prioritare și acestea să fie bugetate cu prioritate. Trebuie urmărită finalizarea cât mai rapidă a acestora, pentru a crea un efect de antrenare în economie. Trebuie extins cadrul legal ca să includă și investițiile din fonduri europene.”