De ce societatea românească este atât de dezbinată? Să ne gândim la modul în care se distribuie voturile la alegeri în funcție de gradul de participare. PSD, un partid cu electorat disciplinat depinde mai puțin de gradul de mobilizare a votanților săi ceea ce nu s-ar putea spune despre „dreapta”. Pentru ca dreapta și candidatul său să câștige e nevoie de polarizare cât mai mare a societății, de o poveste care să fie vândută cu succes votanților dreptei pentru ai determina să iasă la vot și să răzbune cu ștampila vreo „nedreptate”. În 2014 nedreptatea a fost „diaspora nu este lăsată să voteze”. Mai devreme, în 2009 am avut „dar la Vântu ce-ai căutat, domnule Geoană?”
 
În 2016, când PSD-ul a venit la putere era greu de vândut o asemenea poveste pentru că partidul venea din opoziție (plecarea de la guvernare în favoarea echipei Cioloș a fost salutară în acest sens) iar deciziile administrative erau în altă parte. Prin urmare, „Klaus dezbinatorul” face parte din strategia de mobilizare a votanților proprii și polarizare a societății pentru a favoriza un scor cât mai bun la europarlamentarele și prezidențialele de anul viitor. Diabolizarea lui Dragnea pentru a se lovi în PSD și, mai nou, diabolizarea Jandarmeriei care ar fi „gazat și bătut” poporul sunt accesorii importante pentru atingerea acestui scop.

ImunoMedica

 
Pentru anul electoral 2019 dreapta poate încerca variațiuni pe tema finalului mitingului din 10 august-orice intervenție mai viguroasă a autorităților poate fi interpretată ca înăbușire a demonstrațiilor pașnice. Or „dezvăluiri” din interiorul statului paralel pe modelul Băsescu-Geoană sau lovituri chirurgicale din partea procuraturii/instanțelor de judecată. Ce poate face însă PSD-ul pentru a contracara strategia dreptei?
 
Are la îndemână pârghia deciziilor guvernamentale dar să nu uităm că a majorat deja salariile bugetarilor și pensiile. Publicul său țintă este deja satisfăcut dar aceste creșteri ajung mai puțin la votanții dreptei care sunt în majoritate salariați la privat sau mici întreprinzători. Deci impactul unor pomeni electorale nu e foarte mare în zona nehotărâților sau adversarilor săi mai moderați. Poate încerca să dilate impactul mediatic al unor noi dezvăluiri din anticamera statului paralel, protocoale, depășiri de atribuții din partea serviciilor, aservirea justiției, etc. Dar și aici impactul e limitat pentru că nu se pot livra lucruri prea spectaculoase iar publicul e deja stors de energie de disputele din jurul unor teme similare.

Singura strategie de succes la îndemâna coaliției la guvernare este să joace cartea naționalismului economic. Și nu mă refer doar la declarații sforăitoare ci și la inițiative legislative finaliziate. Legea offshore trecută prin Parlament și promulgată în final, înghețarea prețului la gaze, limitarea dobânzilor la credite (există o initiativă legislativă în acest sens), etc. O abordare care să nu se mai limiteze la lamentări pe tema străinilor care jefuiesc economia și să ofere și câteva măsuri concrete în favoarea clienților/consumatorilor autohtoni ar fi câștigătoarea certă, mai ales că își găsește fani nu doar în interiorul grupului de votanți tradiționali ai stângii ci și printre simpatizanții dreptei care nu adorm chiar cu icoana statului de drept sub pernă. Mai ales că o astfel de strategie nu poate fi contracarată eficient, Tăpălagă et compania nu vor fi foarte convingători plângând pe umărul companiilor străine, a încălcării principiului concurenței, etc.
 
Naționalismul economic va fi cel mai bine prizat în anul centenarului ca să nu mai pomenim de faptul că este exact strategia care l-a ajutat pe Orban să iasă victorios în Ungaria în lupta cu mașinăria de propagandă sorosistă. Și poate că PSD-ului, odată revigorat de această nouă orientare, ajunge să-i placă să-și joace cărțile în favoarea romanului simplu și nu a multinaționalelor și va transforma strategia sa electorală în politică de stat.