Amalia Sterescu, profesoară de oratorie și antreprenor în educație, a scris pe blogul personal despre cele 7 mituri corporatiste în care nu mai crede.

Antreprenoarea a mărturisit că la început a crezut în „misiunea și valorile înșirate pe pereți”, din naivitatea tinereții. Totul s-a spulberat însă când a ajuns într-o poziție de conducere.

„La 24 de ani, când am intrat prima oară într-o corporație… Credeam. Credeam în misiunea și valorile înșirate peste tot pe pereți. Și nu mi-e rușine să recunosc asta. Chiar dacă eram puși să învățăm pe de rost aceste valori pentru a putea accesa alte nivele ierarhice (erau incluse în proba de interviu) – eu tot credeam; nu aveam alte modele în lumea aceea post decembristă. Unii prieteni de-ai mei, ceva mai maturi, o numeau spălare pe creier, alții o ignorau și își vedeau de treabă, dar eu Credeam. Aveam un soi de inocență, un idealism pe care le-am pierdut ulterior în culisele unor bătălii de puțini știute.

Când am promovat ulterior în poziții de "middle management”, încă mai credeam că avem o misiune, că trebuie să împlinim o viziune, că fiecare om din echipă e important, că…

Numai când am ajuns în poziții de "senior leadership”, am putut să văd și să înțeleg cu adevărat sistemul corporate și îmi amintesc că am făcut un mare AHA!, iar unul din liderii de atunci mi-a spus sec: "Welcome to senior leadership!”. Și atunci ceva s-a dărâmat în mine, nu am mai crezut”, a scris Amalia Sterescu.
 
Iată cele 7 mituri corporatiste prăbușite, în viziunea Amaliei Sterescu:

  • Resursa umană este prioritatea noastră numărul unu! Aceasta este ceea ce se comunică cu aplomb în exteriorul organizației. Uneori, realitatea cruntă din interiorul organizației se învârte în jurul acelui "Be happy that you have a job!”, așa că "nu îndrăzni să ceri mai mult, nimeni nu este de neînlocuit!”
  • Clientul pe primul loc! Pentru mulți rămâne o aspirație, în practică, lucrurile stau altfel. Pentru multe organizații, este doar un clișeu numai bun de transpus în Power Point – arareori este un principiu regăsit la toate nivelurile de execuție ale organizației.
  • Împărtășiți unii cu alții practicile bune! Acest principiu se bate cap în cap cu altul – "Knowledge is power” și de multe ori pentru unii lideri, termenul "power” este mult mai atractiv decât…”sharing” (scuzați-mi englezismele).
  • Cine muncește din greu, promovează! He, he – s-au dus vremurile în care credeam că dacă am "Exceed Expectations” pe linie, voi accesa rolul mult visat! Eram inocentă, v-am spus doar… Cine ignoră politica și culisele de birou, cine nu știe să se autopromoveze și să-și cultive brandul personal, poate visa în continuare la nivelul următor!
  • La birou, ai o a doua familie! Ce bun pretext de combinații în afara familiei, prin team building-uri în care mimam că întărim spiritul de echipă (să mă scuze cei mai pudici și inocenții).
  • Dacă spui adevărul, înseamnă că ai dreptate! Dacă ar exista mecanisme de control mai ferme în etica profesională, poate. Nicăieri nu înțelegi mai bine relativitatea adevărului decât la o ședință corporate, în care fiecare cosmetizează insuccesul cum poate mai bine, ca să pară chiar un succes!
  • Șefii români sunt proști și incapabili, în schimb, cei străini sunt minunați și ai ce învăța de la ei. O fi fost valabil prin anii ’90, când managerii români nu accesaseră programe de instruire adecvate timpurilor lor și nu fuseseră expuși la mediul multinaționalelor, dar azi… să fim serioși! Am cunoscut manageri români extraordinari și lideri autentici pe al căror pașaport scria România”.