În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decât politice și mai mult pseudojuridice decât juridice care se derulează în România, vizita Dumnezeului prețurillor din benzănării, Rainer Seele, a trecut neobservată, scrie Ilie Șerbănescu.

"Este șeful cel mare al celui mai mare proprietar din România, OMV, deținătorul tuturor resurselor de petrol și a jumătate din cele de gaze naturale exploatate în țară, al celei mai extinse și importante rețele de distribuție de carburanți. A trecut practic neobservată, în ciuda faptului că era a treia în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcției supreme în OMV de către dl Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacă".

Privatizarea Petrom a fost impusă de la Bruxelles ca o condiție de aderare a României la UE. În urma preluării de către OMV, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol și a jumătate din resursele de gaze naturale.

"Așa-zisa ”privatizare” a Petrom (așa-zisă, pentru că OMV este o companie în bună măsură controlată de statul austriac) a fost impusă de la Bruxelles drept o condiționalitate sine-qua-non a aderării României la UE. Astfel că preluarea Petrom de către OMV este emblemă atât pentru apartenența României la UE, cât și pentru implicarea ei dramatică într-un sistem centru-periferie de tip colonial. Din momentul preluării, care a avut loc în formula redevențelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol și a jumătate din resursele de gaze naturale lăsate de Dumnezeu românilor, dar și posesia asupra unei vaste rețele de distribuție de carburanți. România a devenit, dintr-un foc, singura țară din regiune fără o companie sub control național de distribuție de carburanți, cu toate că era singura țară din regiune care deținea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasă politică românească.", scrie analistul economic pe cotidianul.ro.

"Resursele din spațiul UE sunt considerate într-un fel ale UE, și nu ale țărilor pe teritoriul sau în subsolul cărora se găsesc. Regulă inventată, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cărora le-a lăsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE marii corifei, care dictează și impun regulile, sunt toți neposesori de resurse! Astfel, a deține resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltării proprii este barată. Prețurile sunt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. Și destinațiile resurselor exploatate sunt fixate tot la Bruxelles, putând chiar să ocolească sau să nu vizeze țara posesoare de resurse. Bașca faptul că, în sistemul de redevențe, adevăratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mărunțiș pe care îl primește, să-și cumpere propriile resurse ca să poată avea acces la ele.

Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementări României a întărit sistematic și progresiv pozițiile OMV și le-a slăbit pe cele ale părții române, OMV ieșind mereu în câștig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptării masive și extrem de bănoase din petrolul și gazele românești, OMV a acționat deschis pentru ca, în spiritul cerințelor UE, gazele exploatate intern să fie decontate la prețul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînțeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lăsa mai moale cu presiunile pentru asemenea prețuri, OMV a primit din partea guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la prețul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparținând statului) care sunt obligate să facă decontul la prețul mult mai mare al ”coșului” de gaze (interne și importate). Pentru acordarea unei facilități asemănătoare către un producător român de îngrășăminte, miniștrii de resort au dosar penal! În cazul facilității acordate OMV nu există un asemenea dosar. (...)

Ar fi interesant un studiu în legătură cu ce s-a ales România din așa-numita ”privatizare” a Petrom.

Redevențele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. După aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat măcar cineva să le schimbe?! Nu! Când a preluat șefia guvernului în2012, dl.Ponta și-a inaugurat mandatul - stupoare! - cu o vizită la Viena. Nu s-a știut de ce! După numai câteva luni, când s-a intrat în 2013, s-a constatat de ce. Nu a mai fost pregătită, după cum se spusese, nicio nouă redevență pentru anul următor 2014 când expirau cei zece ani! Acum, ne aflăm în 2016 și, nu peste mult timp, vom intra și în 2017! Noul șef al OMV vine la București în vizite succesive și cere ”stabilitate fiscală”. Adică, sărăntoaca Românie, pe cheltuiala ei și pe seama resurselor poporului ei, să nu cumva să procedeze la vreo suplimentare a redevențelor. Probabil se invocă vremurile grele, prețurile scăzute deocamdată la petrol pe plan mondial. Nu contează că Petrom a fost factorul care a propulsat de fapt OMV de ani și ani, ajungând să cântărească în companie mai mult decât restul companiei înseși. De altminteri, cine să mărească redevența și cu cât?! N-a făcut-o neastâmpăratul Ponta care, de când nu mai este prim-ministru, se dă mare apărător al intereselor naționale, măcar mai mare decât a fost mentorul său politic Adrian Năstase, cel ce a înstrăinat Petrom către OMV! De la cine să așteptăm miracolul? De la neamțul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloș? Ajută-ne, Doamne!"

Citește totul aici