Peste 150 000 de oameni au protestat de curând la Berlin împotriva tratatului de liber schimb între SUA şi Uniunea Europeană, care tocmai se pregătesc pentru faza finală a negocierilor începute încă din 2013.

 

Ca român, în primă instanță amuțești sublim în fața corului tot mai fervent de critici privitoare la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP). Adică...normal ar fi fost să nu luăm de bune toate recomandările alea cu iz de dictat și să ne opunem și noi la tăvalugul ultimilor 25 de ani, care ne-a făcut praf economia și ne-a adus în postura de simplă colonie economică, nu-i așa?

Te dezmeticești încet, mușcându-ți totuși buza și începi să răsfoiești lista de nemulțumiri coagulate printre europeni. Cică e pus la punct un mecanism de soluționare a litigiilor dintre investitor și stat potrivit căruia corporațiile din SUA, Canada și UE vor avea puterea de a contesta deciziile democratice luate de statele suverane și de a solicita despăgubiri în cazul în care aceste decizii au un impact negativ asupra profiturilor lor! Ceea ce ar fi, înainte de orice, o grea lovitură dată suveranității statelor și democrației...

 

Sindicatele se tem, la rândul lor, că tratatul va duce la o deteriorare a drepturilor angajaţilor, în vreme ce organizaţiile care militează pentru protecţia mediului argumentează că tratatul va slăbi standardele privind poluarea şi vor introduce alimentele modificate genetic. Uriașe temeri există și în privința serviciilor publice, care ar urma să poată fi ușor inghițite de marii investitori sau a piețelor locale, care ar fi cu ușurință invadate de produse ale marilor companii multinaţionale, periclitând soarta produselor locale... Ca român, iar te ia cu amețeală... Că doar ai trecut prin mai toate astea și încă ești pe acolo! 

Poate cea mai mare problemă a TTIP din punct de vedere democratic este însă faptul că negocierile se desfășoară într-un cadru total netransparent. La solicitarea unor ONG-uri, Comisia Europeană a fost nevoită să prezinte o listă a consultărilor avute cu actorii așa-ziși sociali. Constatările sunt mai mult decât îngrijorătoare: de fapt la negocieri au fost invitate numai firmele din industria farmaceutică, agro-alimentară, auto, etc... Dintr-un total de 130 de consultări, cel puțin 119 au fost cu reprezentanți ai marilor corporații și cu grupurile lor de lobbiști! Deja-vu, deja-vu, deja-vu... Câte ați putut afla despre ceea ce s-a negociat înainte de aderarea noastră la UE sau la NATO? Sau câte vă puteți aminti despre programele PSAL I și PSAL II, în urma cărora ne-am trezit cu mai toți agenții economici mari ai României cedați investitorilor străini, chiar dacă nu aveau pierderi?

Și uite așa, cazi ca într-o Poiană a lui Iocan din sinea ta...Ceva te face să zâmbești grimasat cu gândul la vecini și la caprele lor, aflate acum și ele pe lângă satâr... Că parcă mai alaltăieri te sfătuiau senini că o să-ți fie mai bine dacă le dai lor o parte din ale tale și le lași să moară pe celelalte!... După care te scuturi bine. Și poate îți zici că dacă ai mușcat-o odată, nu are rost să o faci din nou. Poate mai e ceva de salvat!

PS: Detalii despre Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, precum și petiția prin care vă puteți împotrivi semnării acestui tratat găsiți aici: www.stopttip.ro