A venit rândul justițiarilor să descopere apa caldă. Robespierriștii dâmbovițeni au fost șocați probabil să descopere că, chiar dacă un corupt este anchetat sau condamnat, la următoarele alegeri are șanse mari să redevină primar sau parlamentar. De ce? "Pentru simplul motiv că îl votează lumea. Și, vorba aceea, nu poți să bagi o țară întreagă la pușcărie", scrie Bogdan Glăvan pe blogul Logica economică.

 

De ce corupții sunt votați în România? "Fiindcă – și asta anticorupții nu pot înțelege – publicul este mai înțelept. El știe că sistemul este făcut pentru a fura. Și ceea ce vor cetățenii – tot ceea ce vor cetățenii – este ca să poată fura în liniște toată lumea. Să fie egalitate! Sloganul nemărturisit al nemulțumirii populare este "Furați voi, dar mai lăsați-ne și nouă!”", e de părere autorul, care spune că anticorupții asistă stupefiați cum strategia lor se înfundă și că i-a prevenit de acest lucru pe toți cei angajați în sfera politică cu care a discutat în ultimii ani.

 

"Dacă nu creezi prosperitate, dacă nu faci politici care să sporească bunăstarea generală cât mai rapid posibil, atunci toate celelalte strategii ți se vor face țăndări".

 

Care ar fi soluțiile, tratamentul veritabil împotriva corupției, aflați în rândurile ce urmează:

"E greu la deal cu boii mici. Greu-greu, dar poate până la urmă se prinde toată lumea. Acum a venit rândul justițiarilor să descopere apa caldă. Iată ce spune Laura Ștefan:

"La 10 ani de când anticorupția a început să fie făcută serios în România, în zona de combatere, avem zeci de parlamentari, primari, miniștri și foști miniștri – mii de oameni în total – în dosare penale care privesc fapte de mare corupție, avem mii de oameni condamnați penal și câteva sute, dacă nu chiar mii de oameni, care se află în penitenciarele românești în executarea pedepsei.

Asta ne arată că avem o problemă sistemică, pentru că, dacă aceste cazuri ar fi exclusiv unele de greșeli individuale cred că nu am putea să vorbim despre aceste numere impresionante și cred că trebuie să ne întrebăm întotdeauna unde este greșeala de sistem care permite ca România să genereze pe bandă rulantă corupție”

Pe buneee? Dar cine ar fi crezut…

Adaugă Laura Ștefan:

"Mie asta mi se pare cel mai periculos lucru și cred că aici mai avem foarte mult de lucru pentru a rezolva problema corupției. Nicio țară nu își permite să-și pună întrega populație în pușcărie pentru fapte de corupție și cred că trebuie să privim în oglindă chiar dacă nu ne place neapărat ceea ce vedem și să ne întrebăm ce ar trebui să schimbăm pentru ca cei care îi înlocuiesc pe cei care pleacă pe motive de suspiciuni de lipsă de integritate să nu greșească la fel”

Până la urmă robespierriștii dâmbovițeni, cu modul lor îngust de a privi lucrurile, trebuie să se recunoască învinși (asta, să sperăm, înainte de fi condamnați pentru "întinarea nobilelor idealuri” tocmai de tovarășii lor de drum, anticorupții!). Au fost șocați probabil să descopere că, chiar dacă un corupt este anchetat sau condamnat, la următoarele alegeri are șanse mari să redevină primar sau parlamentar. Pentru simplul motiv că îl votează lumea. Și, vorba aceea, nu poți să bagi o țară întreagă la pușcărie…

Dar de ce îi votează lumea pe corupți? Fiindcă – și asta anticorupții nu pot înțelege – publicul este mai înțelept. El știe că sistemul este făcut pentru a fura. Și ceea ce vor cetățenii – tot ceea ce vor cetățenii – este ca să poată fura în liniște toată lumea. Să fie egalitate! Sloganul nemărturisit al nemulțumirii populare este "Furați voi, dar mai lăsați-ne și nouă!”.

Astăzi anticorupții asistă stupefiați cum strategia lor se înfundă. I-am prevenit de acest lucru pe toți cei angajați în sfera politică cu care am discutat în ultimii ani. Ei îmi tot repetau: "Strategia care îți aduce voturi este să lupți împotriva corupției… nu ai cum să zici că evaziunea fiscală este bună, te va penaliza toată lumea etc. etc.” Și eu le tot răspundeam: "Vă înșelați. Poporul vrea să aibă mai mult. Dacă vreți să adunați voturi, veniți cu o strategie prin care lumea să câștige mai mult.” Eu încă cred că aceasta este singura strategie câștigătoare pe termen lung, adică sustenabilă. Dacă nu creezi prosperitate, dacă nu faci politici care să sporească bunăstarea generală cât mai rapid posibil, atunci toate celelalte strategii ți se vor face țăndări.

 

Dar cum rămâne cu corupția? Ei bine, vă amintesc ce stă scris în Manifestul Libertarian (citându-l tot pe Ludwig von Mises):

În România, corupția este endemică. Corupția nu ține în principal de moștenirea culturală sau de mentalități – altminteri nu am putea explica de ce milioane de români renunță la practicile asociate corupției imediat ce trec granița. Corupția ține de mediul instituțional românesc, mai precis de sufocarea vieții sociale prin reglementarea a tot ce mișcă. "Nimic nu corupe mai mult un om decât ipostaza de a fi un braț al legii și de a-i putea face pe ceilalți oameni să sufere” (Ludwig von Mises). Corupția este oricând și pretutindeni un rezultat al instituțiilor paternaliste și al intervenționismului. Nu există cale mai directă și mai eficientă de a elimina corupția decât combaterea statolatriei și neutralizarea centrilor nervoși ai intervenționismului guvernamental. Șpaga dată profesorului sau doctorului va dispărea atunci când aceștia nu vor mai fi funcționari publici, ci vor activa în instituții private.

Deci asta e problema, stimați robiesperriști. Sistemul. V-ați făcut că nu înțelegeți sau poate chiar nu ați înțeles. Ani de zile ați manipulat societatea sau ați indus-o în eroare, cu naivitate, că problema fundamentală a corupției în țara asta este persoana primului ministru. Sau cutare președinte. Sau cutare mogul, primar, parlamentar. Apoi ați descoperit că deja cercul suspecților a crescut atât de mult, încât nu mai încap în pușcării, încât o armată de procurori nu mai prididește să-i cerceteze. Doar că problema fundamentală nu este un guvern sau un grup de inși, ci sistemul – sistemul care plătește inclusiv salariile voastre de anticorupți.[...]

Da, știu, e prea greu de făcut așa ceva. Într-o țară "ca afară” ce s-ar mai face anticorupții? Ar ieși la pensie? Știți cumva vreun militar-mercenar căruia îi place să se încheie războiul?! Daaa, e prea grea o asemenea reformă. Ar rămâne toți monopoliștii fără posibilitatea de acumula alte și alte miliarde. Dacă nu poți să călărești pe nimeni, atunci ce rost mai are să faci politică?!"