După cum se știe, în Parlament se află în dezbatere noua variantă a legii off-shore, act normativ ce reglementează exploatarea resurselor ale României din Marea Neagră.

Economistul Constantin Cojocaru cere Parlamentului să respingă legea, motivând că și-n cea mai avantajoasă forma a sa, prin acest proiect de lege „li se fură peste 130 miliarde de euro, cu care am putea construi 8.000 kilometri de autostrăzi și 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză”.

Acesta spune că legea trebuie respinsă, iar în textul noului proiect să fie trecut explicit faptul că exploatarea nu poate fi făcută decât de companii cu capital românesc. Cojocaru arată că România avea capacitatea de a extrage resursele din Marea Neagră încă din 1989.

Iată analiza integrală a profesorului Cojocaru:

 

LEGEA OFFSHORE, prin care românilor li se fură peste 130 miliarde de euro, cu care am putea construi 8.000 kilometri de autostrăzi și 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză

1. Lansat în massmedia sub denumirea de LEGEA OFFSHORE, proiectul de lege „privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore” vrea să legifereze, de fapt, condițiile în care românii vor fi deposedați de importantele zăcăminte de gaze naturale descoperite în apele teritoriale ale României din Marea Neagră, de veniturile care vor fi generate de exploatarea acestor zăcăminte, în valoare de peste 130 miliarde de euro.
Românii au fost deposedați de capitalul – fabrici, uzine, bănci, căi de comunicații, spații comerciale și de birouri etc - pe care îl acumulaseră până în anul 1989, în valoare de peste 500 miliarde de euro, în banii actuali, de profiturile realizate cu acest capital în ultimii 29 de ani, în valoare de peste 2.000 miliarde de euro, de peste 60% din terenurile agricole ale țării. 

Românilor li s-a furat și li se fură țara prin LEGI, prin NORME dispuse de către organul reprezentativ SUPREM al poporului român, PARLAMENTUL țării, componentă a statului român, care, în realitate, este o marionetă a celor care l-au capturat în ziua de 22 decembrie 1989.
În titlurile legilor ei ne spun că fac reorganizări, privatizări, retrocedări, vânzări. Prin textele legilor ei ne-au furat capitalul, pământul, veniturile.
A venit rândul să ni se fure și Marea cea Mare, cu bogățiile din adâncurile ei și cu veniturile rezultate din exploatarea acestor bogății..

În titlul LEGII OFFSHORE, ei ne vorbesc despre „implementări” de operațiuni petroliere, iar în textul legii ei stabilesc normele prin aplicarea cărora 90 % din veniturile care vor fi generate de exploatarea gazelor naturale ale Mării Negre vor intra în conturile transnaționalilor, românii urmând să se mulțumească cu restul de 10%, în calitatea lor de „proprietari” ai zăcămintelor.

2. Cel mai complet studiu referitor la valoarea zăcămintelor de gaze aflate în apele teritoriale ale României din Marea Neagră este cel intitulat „Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești”, realizat de Deloitte la cererea Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră, dat publicității în luna mai a acestui an.

Reținem, deci, că studiul nu este realizat de un institut de cercetări românesc, deși am avut mai multe în acest domeniu, printre cele mai bune din lume, și nici nu este comandat de Parlamentul României, cel care vrea să stabileasă, prin lege, cum și în folosul cui vor fi exploatate gazele care fac obiectul studiului.
Din acest studiu, aflăm că, până în anul 2040, din partea românească a Mării Negre ar putea fi extrase circa 170 miliarde de metri cubi de gaze naturale, care, la prețul actual, considerat de către specialiștii Deloitte că va rămâne neschimbat până în anul 2040, de 246,2 euro pe 1.000 m.c., înseamnă 41,9 miliarde de euro. 
Cheltuielile totale ce ar trebui făcute pentru obținerea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze însumează 18 miliarde de euro, din care 13 miliarde de euro cheltuieli de capital, investiții, restul, de 5 miliarde de euro, fiind cheltuieli operaționale.

Rezultă un profit brut de 23,9 miliarde de euro, adică 57% din valoarea totală a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze extrase. Să nu uităm cine a realizat studiul și pentru cine. Cu siguranță, profiturile reale vor fi mult mai mari.
Din cele 41,9 miliarde de euro, statul român ar urma să încaseze 4,4 miliarde de euro sub formă de redevențe și 3,8 miliarde de euro sub formă de impozit pe profit, în total 8,2 miliarde de euro, adică 20% din valoarea încasată pe cele 170 miliarde metri cubi de gaze scoase din partea românească a Mării Negre.

Cât de cât sigure rămân redevențele, de 4,4 miliarde de euro, deoarece concesionarii transnaționali știu cum să aranjeze situațiile financiare pentru a nu plăti impozit pe profit. 
În ultimii 29 de ani, în România, din cele 2.100 miliarde de euro profituri, nu au fost impozitate decât 400 de miliarde de euro, restul, de 1.700 miliarde de euro, au intrat direct în conturile celor care au devenit proprietarii capitalului, prin megahoțiile numite privatizări și retrocedări, fără a fi impozitate. 

Din studiul elaborat de Deloitte mai aflăm, însă, că, până în anul 2060, din apele teritoriale ale României din Marea Neagră ar mai putea fi extrase încă 130 miliarde de metri cubi de gaze. De asemenea, că, până în prezent, s-au găsit gaze numai în partea românească a Mării Negre și că, de fapt, cantitatea totală de gaze exploatabile din Marea Neagră se ridică la 600 miliarde de metri cubi. Este, deci, foarte posibil ca toată cantitatea de 600 miliarde de metri cubi de gaze să se afle în apele teritoriale ale României.

La prețurile actuale, cele 600 miliarde metri cubi de gaze înseamnă 147,7 miliarde de euro, din care statului român i-ar reveni 15,5 miliarde euro, ca redevențe, restul, de 132,2 miliarde de euro, urmând să intre în conturile concesionarilor.

3. Aceasta este valoarea furtului care se pune la cale în Parlamentul României.
132 miliarde de euro. Atât cât ne-ar ajunge să construim toți cei 8.000 kilometri de autostrăzi și toți cei 5.000 kilometri de căi ferate de mare viteză de care avem nevoie.
Cozile de topor așezate de transnaționali în Parlamentul țării urlă pe toate canalele media că ei se luptă pentru creșterea veniturilor bugetului public național. 

Au „dezbătut” proiectul de lege toată vara, l-au adoptat, l-au trimis la promulgare, Președintele României, știind precis despre ce este vorba, l-a trimis înapoi, pe motive hilare, l-au trecut, din nou, prin Senatul condus de inițiatorul furtului, l-au trecut prin comisiile Camerei, care l-au rețăsut fără să schimbe nimic important, a ajuns în plenul Camerei și din nou la comisii, care, iar, vor revopsi textul, fără să pună vreo piedică furtului.
În realitate, cozile de topor își negociază cu transnaționalii propriile interese, mulți dintre ei, în frunte cu tartorul lor, oferă cele 130 de miliarde de euro pentru a scăpa de pușcărie.

4 Furtul celor 130 miliarde de euro rezultate din valorificarea gazelor românești din Marea Neagră a devenit posibil ca urmare a faptului că activitățile de exploatare a acestei resurse naturale în loc să fie executate de întreprinderi cu capital public românesc au fost CONCESIONATE.

Concesionarea este o formă mascată de expropriere, de trecere a unor bunuri din proprietatea publică, a popoarelor, în proprietatea privată a concesionarilor, de regulă transnaționali.
În cazul nostru concret, concesionarea exploatării gazelor înseamnă transferul tuturor atributelor proprietății - poseseie, folosință, decizie - către concesionar, în schimbul plății redevenței și cu obligația de a „da înapoi” zăcământul secătuit. Concesionarul intră în posesia zăcământului, scoate cât vrea și când vrea, vinde cui vrea și cu ce preț vrea, ține contabilitatea cum vrea și plătește statului român cât vrea.
În România, după 1989, aproape toate întreprinderile create pentru exploatarea resurselor naturale ale țării au fost distruse sau trecute în proprietatea transnaționalilor, astfel încât, în prezent, toate resursele naturale sunt exploatate de transnaționali, prin contracte de concesiune, de pe urma cărora statul român se alege cu niște redevențe de batjocură.

5. În dezbaterea acestui proiect de lege sau făcut tot felul de propuneri care de care mai aberante, privind impozitarea așa-ziselor venituri suplimentare, împărțirea producției între concesionari și statul român, stabilirea unei taxe fixe de exploatare, indiferent de cantitatea de gaze extrase și de valoarea acesteia, obligarea concesionarilor să vândă jumătate din producție în România etc.
Nu există decât o SINGURĂ SOLUȚIE care asigură maximizarea beneficiilor de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră. 
Soluția constă în exploatarea acestei resurse naturale numai de către întreprinderi cu capital public românesc 100%. Așa cum trebuie să se întâmple cu toate resursele aflate în proprietatea publică, a poporului român.
Dacă Liviu Dragnea și ai lui sunt, într-adevăr patrioți, așa cum declară, și doresc sincer să maximizeze beneficiile de care se poate bucura poporul român de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră, atunci ei trebuie să renunțe la LEGEA OFFSHORE și să adopte o lege cu două articole, astfel:

„Art. 1 Resursele naturale ale României, aflate în proprietate publică, nu pot fi explorate și exploatare decât de regii autonome cu capital public românesc 100%.
Art. 2 În termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili, prin hotărâre, măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor articolului 1.”

6. Desigur, principala măsură pe care ar trebui să o ia Guvernul României în aplicarea proiectului de lege pe care îl propun, pentru restabilirea dreptului de proprietate al poporului român asupra resurselor naturale ale țării, ar consta în denunțarea imediată a tuturor contractelor de concesiune încheiate de statul român cu firme private pentru explorarea și exploatarea resurselor naturale, inclusiv a contractelor de explorare și exploatare a gazelor din Marea Neagră, toate aceste contracte fiind încheiate prin încălcarea intereselor poporului român.

Știu, de pe acum, obiecțiile pe care trădătorii de țară și presa aservită lor le vor aduce împotriva acestei propuneri.
Prima obiecție este aceea că România nu dispune de capacitatea tehnică și financiară de care este nevoie pentru explorarea și exploatarea resurselor sale naturale.

A doua obiecție privește despăgubirile „uriașe” pe care ar trebui să le plătească România ca urmare a denunțării contractelor de concesiune încheiate cu firmele private pentru explorarea și exploatarea resurselor sale naturale.
Iată răspunsul meu la cele două obiecții, aplicat, concret, la gazele din Marea Neagră.
7. În ce privește capacitatea tehnică, reamintesc faptul că România a fost prima țară din lume care a înregistrat oficial o producție de țiței, în anul 1857, urmată la doi ani distanță de Statele Unite ale Americii. 
Tot în anul 1857, românii au construit și pus în funcțiune prima rafinărie din lume. 
București a fost primul oraș din lume cu sistem de iluminat public, bazat pe kerosen.
La Câmpina a fost înfințată prima școală de maistri sondori din lume.
România a fost primul exportator de benzină din lume. în anul 1900. 
În România, primul proiect petrolier offshore a debutat cu o jumătate de secol în urmă, în anul 1967. 
În anul 1975 a fost instalată prima platformă de foraj marin, iar producția de petrol din Marea Neagră a început în anul 1987.
În anul 1989, România dispunea de șapte platforme de foraj marin, capabile să execute foraje până la adâncimea de 6.000 de metri.
Șase din cele șapte platforme au fost vândute de către PETROM, la sfârșitul anului 2005, după „privatizare”, contra sumei de 100 milioane de dolari SUA.
Toate cele șapte platforme sunt în funcțiune și execută foraje marine pentru noii lor proprietari.
La sfârșitul anului 1989, mai erau în stadiul de montaj alte două platforme, care au ajuns la fier vechi, „din lipsă de finanțare”, așa cum s-a întâmplat cu aproape toată industria României.
Toate zăcămintele de gaze din apele teritoriale ale României descoperite până în prezent se află la adâncimi mai mici de 2.000 de metri, deci toate ar fi fost descoperite de platformele de care dispunea statul român în abul 1989, plus cele care ar fi fost construite în ultimii 29 de ani, dacă poporul român nu s-ar fi lăsat tras pe sfoară de autorii loviturii de stat din decembrie 1989 și nu s-ar fi lăsat deposedat de capitalul pe care îl acumulase până în 1989 și de cel pe care l-ar fi putut acumula în ultimii 29 de ani.

8. În ce privește capacitatea financiară, să dăm cuvântul cifrelor.
Anul trecut, 2017, România a realizat un PIB de 188 miliarde de euro. Așa cum confirmă și datele publicate de Banca Națională a României, în România, profiturile reprezintă 60% din PIB. Asta înseamnă că, în 2017, din PIB-ul de 188 miliarde de euro, 113 miliarde de euro au fost profituri.
Conform raportului execuției bugetului general consolidat publicat de Ministerul Finanțelor Publice, în anul 2017, impozitul pe profit a fost de 14,7 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că, în 2017, din cele 113 miliarde de euro profituri, au fost impozitate numai 20 miliarde de euro, adică 18%, restul, de 93 de miliarde au fost furate, ca și în toți anii anteriori.
Anul acesta, 2018, cu o creștere de 4% față de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 195 miliarde de euro, din care 117 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 96.
Anul viitor, 2019, cu o creștere de 3% față de anul anterior, PIB-ul României ar putea ajunge la 200 miliarde de euro, din care 120 vor fi profituri, iar din acestea vor fi furate 98

Dacă, acum, până la sfârșitul acestui an, Liviu Dragnea și ai lui ar adopta Legea Cojocaru și ar introduce impozitul progresiv pe marile proprietăți, în anul 2019, la bugetul public național, respectiv la Fondul Național de Capital Distributiv, s-ar colecta, în plus, 20% din PIB-ul de 200 miliarde de euro, adică suma de 40 de miliarde de euro, mai puțin de jumătate din banii care fără Legea Cojocaru, vor intra în conturile oligarhilor postdecembriști, dar mult mai mult decât toate cele 18 miliarde de euro care sunt necesare pentru punerea în valoare a celor 170 miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră.

Evident, cele 18 miliarde nu vor fi cheltuite, toate, în primul din cei 22 de ani care, conform estimărilor specialiștilor Deloitte, vor fi necesari pentru exploatarea celor 170 miliarde de metri cubi de gaze, ci numai o mică parte, inclusiv cele 100 de milioane de euro, cu care am putea răscupăra cele șapte platforme pe care le-am construit înainte de 1989.
Capacitatea financiară a României este mult mai mare decât cea cerută de exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră în beneficiul poporului român. 
Bani avem, dar ne sunt furați.
Problema fundamentală a poporului român, în acest moment, este oprirea robinetului prin care veniturile (banii) create de el sunt transferate în afara țării.
9. În ce privește despăgubirile pe care statul român ar trebui să le plătească concesionarilor pentru denunțarea contractelor prin care aceștia au devenit proprietarii de facto ai bogățiilor subsolului românesc, răspunsul îl găsim chiar în studiul elaborat de către specialiștii Deloitte pentru uzul acestor concesionari.
Pe lângă estimările lor privind indicatorii tehnico-economici ai exploatării gazelor naturale din Marea Neagră pentru perioada 2018-2040, specialiștii Deloitte ne prezintă și situația acestor indicatori în trecut, în perioada 2000-2017.

Din această situație, aflăm că, în perioada 2000-2017, concesionarii implicați în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră, au cheltuit, în total, 4,7 miliarde de euro, din care, 2,8 miliarde investiții și 1,9 miliarde cheltuieli operaționale.
Nu ni se dau date cu privire la valoarea producției extrase, dar ni se spune că veniturile generate de concesionari la bugetul statului român ar fi fost de 3,4 miliarde de euro și ni se precizează că normele fiscale din perioada 2000-2017 rămân valabile și pentru perioada 2018-2040, astfel că putem deduce că valoarea producției realizată de concesionari în perioada 2000-2017 a fost de cel puțin 6,8 miliarde de euro, cu un profit brut de cel puțin 2,1 miliarde de euro.

Deci, în ultimii 29 de ani, concesionarii resurselor noastre naturale nu au făcut numai cheltuieli, ci au realizat și venituri, inclusiv profituri substanțiale.
Dacă statul român devine cu adevărat suveran și cu adevărat al românilor și conducerea lui se înconjoară de cei mai buni specialiști de care dispunem vom câștiga orice dispută în justiție cu cei care au devenit proprietarii țării prin contracte nedrepte.

Sumele pe care, eventual, ar trebui să le plătim pentru a redeveni stăpâni pe țara noastră, pe capitalul creat de noi, pe teritoriul nostru național, pe resursele naturale ale acestui teritoriu, sunt infime, dacă le raportăm la avuția pe care o creăm și de care suntem deposedați prin sistemul juridic și financiar care ne este impus de ocupantul străin, în complicitate cu cozile de topor instalate la conducerea statului.
Mafia financiară transnațională este, într-adevăr, foarte puternică.
Singura forță care o poate învinge este poporul UNIT, indiferent de mărimea acestuia. 
A se vedea exemplul dat de Islanda.
Poporul român poate opri furtul celor 130 miliarde de euro generate de exploatarea gazelor din Marea Neagră, ca și a multor altor miliarde de euro create prin munca sa.
Oprirea adoptării LEGII OFFSHORE și adoptarea proiectului de lege propus de mine mai sus ar trebui să-i determine pe români să se UNEASCĂ, să iasă în piețele publice și să nu plece de acolo până nu câștigă această bătălie.