„O luptă pentru supremația mondială este în curs, iar NIMIC din ceea consideram a fi pilonii păcii Europei nu este garantat, pericolul izbucnirii celui de-al Treilea Război Mondial este mai mare ca oricând”, scrie printre altele, Florin Luca, Economistul Șef al CEC Bank într-un articol publicat în Ziarul Financiar.
 
Florin Luca a lucrat 13 ani în cadrul BRD, este membru în conducerea Poștei Române, a Administrației Porturilor Dunării Maritime și a fost timp de șapte luni membru în boardul Tarom. Este Secretar General al Fundației Europene „Titulescu”.

Laboratorul ImunoMedica


Acesta scrie că războiul a fost „principala sursă a expansiunii economice hegemonice” și că acesta a asigurat „supremația economică a unui stat”.

Florin Luca notează că „există o legătură intimă între evoluțiile istorico-economice, nivelul de viață al unei societăți și raporturile ce se definesc între state, inclusiv războaiele”. Conform acestuia, un ciclu de hegemonie are 100-150 de ani, iar în acest moment omenirea se află în faza în care puterile emergente contestă autoritatea națiunii care a câștigat după Al Doilea Război Mondial. Economistul de la CEC continuă și afirm că americanii nu mai pot menține ordinea al scară planetară, iar puteri precum Rusia, China și Uniunea Europeană contestă autoritatea SUA.

„Plecând de la aceste elemente, o primă concluzie a unei astfel de reflecții arată că există o legătură intimă între evoluțiile istorico-economice , nivelul de viață al unei societăți și raporturile ce se definesc între state, inclusiv războaiele . Așa se pot identifica ciclurile hegemonice . Având o durată de aproximativ 100-150 de ani, ciclurile hegemonice se identifica prin apariția unei puteri dominante după o lungă perioada de războaie (20-30 de ani) ce legitimează o nouă ordine mondială. Aceste războaie apar în general într-un context foarte precis : în absența unui lider,  a unui „jandarm” capabil să arbitreze și să impună o anumită „disciplină” în raporturile dintre state, situația mondială este aproape de haos. Profitând de acest vid de putere, națiunile cele mai dinamice se lansează într-o lupta pentru leadership planetar. Națiunile ce ies victorioase din aceste războaie își impun supremația în domeniile militar, economic și financiar. Dar, progresiv, ele intră după aceea în declin și slăbiciunile lor incită poftele puterilor emergente ce le contestă autoritatea . Așa se întâmplă și în momentul de față... După ce și-au legitimat supremația la scară planetară prin victoriile din cele două războaie mondiale și prăbușirea sistemului comunist, Statele Unite domină de aproximativ un secol armatele, economia și finanțele mondiale. Acum, nemaiputând practic menține ordinea la scară planetară, americanii arată prin noua politică a lui Donald Trump o preferință pentru o abordare „tranzacțională” a raporturilor dintre state, abandonându-și o parte din rolul hegemonic și forțând diminuarea implicării în instituții multilaterale pe care le-au construit să le servească propriile interese și ordinea mondială pe care au clădit-o în ultimul secol: ONU, Organizația Internațională a Comerțului sau NATO. Pe acest fond, mari puteri militare (precum Rusia ) sau economice (precum China și, mai nou, Uniunea Europeană ) contesta autoritatea americană și se înscriu în lupta pentru leadership planetar, fără a avea însă în acest moment toate atuurile pentru a intră într-o competiție frontală cu Statele Unite.
 
Competiția rămâne deocamdată asimetrică și ea are o geometrie variabilă ce ne amintește de Războiul de 30 de ani parafat prin Tratatul din Westphalia (1648): Statele Unite au declarat război comercial Chinei, Rusiei și, intr-o mai mică măsură, Uniunii Europene... Uniunea Europeană, aliatul SUA, declara război comercial Rusiei și Chinei, la niveluri de magnitudine și geometrie variabile , în funcție de interesele naționale ale fiecărui stat... Germania, Franța, Italia, Ungaria sau Cehia se arată mai deschise față de Rusia, pentru că interesele economice le-o impun... Statele din Estul Europei (Polonia, România, Țările Baltice,...), foarte depedente din punct de vedere economic de Europa Occidentală se arată ostile Rusiei și mai apropiate din punct de vedere politic de Statele Unite, ce le asigură securitatea prin intermediul NATO și al tratatelor bilaterale. În paralel, China creează un grup de dialog 16+1 ce integrează țări din Europa de Est și Sud-Est, majoritatea membre ale Uniunii Europene. În acest fel, pe fondul afișării unei temeri de o eventuală invazie rusească, țările Europei de Est se află sub dominație economică vest-europeană (în special germană și franceză), control militar american și intr-o totală ambiguitate politică... În Europa , totul va depinde de cât de intensă va fi dispută comercială dintre principalii actori, dar și de modul în care se vor face și desface înțelegerile dintre SUA, Uniunea Europeană, China și Rusia , fără a ignoră rolul Marii Britanii (în cazul în care va părăsi Uniunea Europeană) sau al Turciei , care rămâne un actor notabil în regiune. Alte state vor avea un cuvânt de spus la nivel regional : Japonia, India, Coreea de Sud sau Brazilia”, scrie Luca.

Expertul scrie că actualele condiții sunt similare cu cele de dinaintea declanșării Primului Război Mondial.

„Înainte de începerea Primului Război Mondial o mare parte din lume era marcată de fenomene apropiate de cele pe care le trăim în momentul de față: creștere economică accelerată, revoluții tehnologice și globalizare în creștere . La acea vreme toți experții considerau că un război de proporții ar fi atât de costisitor pentru umanitate, încât ar fi foarte greu de imaginat. Și totuși războiul a izbucnit... La fel este și astăzi. Puțini sunt cei care identifică gravitatea relațiilor internaționale actuale, tot așa cum puțini sunt cei care conștientizează faptul că un nou Război Mondial ne bate la ușă ... Creșterea economică, globalizarea și revoluțiile tehnologice au creat noi centre de putere , ce aduc mari câștigători și mari perdanți. La scară planetară este din ce în ce mai multă lipsa de încredere , dreptul internațional a devenit un instrument util doar pentru cei care mai cred în el, iar națiunile par să-și livreze voturile unor persoane autoritare , care le reconfortează anxiozitatea și siguranță zilei de mâine. Pe de altă parte, țările occidentale încep să împrumute de la țările pe care le creditau odinioară, iar datoriile lor suverane sunt o mare sursă de îngrijorare .  Chiar dacă foarte puțînă lume vorbește despre acest lucru, o mare parte din explicațiile legate de conflictele economice actuale pleacă de aici, așa cum am arătat și într-un articol publicat în „Ziarul Financiar” în dată de 10 noiembrie 2016”, scrie economistul.

În ceea ce privește România, expertul susține că în ciuda creșterii economice fără precedent din ultimii ani, românii se comportă ca și cum ar fi într-o perioadă de criză, iar decidenții de la București par să nu fie conștienți de pericolele ce pasc planeta.

„Precaritatea afectează în mod durabil moralul populației, la care incertitudinile și lipsa siguranței zilei de mâine creează stări de neliniște și lipsa de încredere în sine . Pe aceste fond, concepțiile, atitudinile și comportamentele umane au o puternică încărcătură emoțională. Nesimtindu-se bine în pielea sa, individul devine neîncrezător față de ceilalți. Orizontul sau spațio-temporal se restrânge considerabil, printr-o repliere către sine și un refuz de a se angaja pe termen mediu și lung. Contextul politic este astfel marcat de creșterea intoleranței , radicalizarea pozițiilor exprimate și bipolarizarea atitudinilor. Îndoială, lipsa de securitate și neîncrederea împing populația către alegerea unor valori ce par mai sigure și un lider care își asumă s-o protejeze. Apar astfel „inamici” , considerați că fiind responsabili de problemele ce perturbă societatea. Sunt momentele în care se dezvoltă o parte din sursele războaielor... Naționalismul, xenofobia, antisemitismul capătă forme din ce în ce mai accentuate. Creatorii, artiștii se ancorează în trecut sau în ficțiune. Arta este puternic marcată de dimensiunea emoțională. Preocupările spiritualiste prevalează, iar abordările materialiste devin marginale. Bisericile joacă un rol „misionar”, iar religia devine din ce în ce mai mistică. Aceste fenomene sunt ancorate în lumea zilelor noastre și astfel de „turbulențe” trăim și în România , chiar dacă țară noastră afișează o creștere economică fără precedent. Dimensiunea comportamentelor sociale din România este „anticiclică”.
 
Românii au în momentul de față comportamente specifice societăților aflate în perioade de descreștere economică: devin intoleranți, au poziții din ce în ce mai radicale și atitudini polarizate. Ceea ce trăiesc nu-i determina însă să fie altfel și cheia este dealtfel aici...O parte din explicații pleacă de la faptul că, la noi, creșterea economică nu a adus de-a lungul anilor și o creștere semnificativă a nivelului de trăi pentru majoritatea populației . Lucrurile sunt însă mult mai complexe și necesită comentarii mai ample, pe care le-am dezvoltat deja în alte articole și intervenții publice sau le voi dezvoltă ulterior. Ar trebui să ne preocupe însă în momentul de față faptul că „telenovelele dâmbovițene” par să ignore total pericolele ce pasc Planetă și că este posibil să mai curgă sânge ...”, încheie Florin Luca.