Articol semnat de Aura Săbăduș, redactor șef, piețe de gaze, România, Turcia, zona Caspica al agenției de presă ICIS de la Londra și primit pe adresa redacției ActiveNews. Acest articol a apărut în limba engleză pe site-ul agenției de presă ICIS de la Londra. 

 
În timp ce atenția public este îndreptată în present asupra gazoductelor de proporție ale Rusiei – Nord Stream II, TurkStream, South Stream – prea puțină atenție este acordată unor schimbări iminente de natură să reconfigureze piețele de gaze din Europa de Est și Turcia.  

Aceste transformări sunt generate de doi factori importanți.  

Primul se referă la aplicarea unor noi coduri europene referitoare la transmisia gazelor în rețea. Aceste coduri prevăd armonizarea alocării de capacitate în gazoducte precum și stabilirea unor medii de tranzacție, transmisie și schimb de date mai eficiente.  

Cel de-al doilea element se referă la terminarea treptata a contractelor pe termen lung deținute de Gazprom în România, Ucraina, Turcia și Bulgaria începând din acest an și până în 2030.  

Aceste transformări ar trebui să mărească concurența, transparența și responsabilitatea tuturor părților implicate în sectorul de gaze, intr-o regiune dominată de Gazprom de mai bine de 30 de ani. 

De asemenea schimbările care apar încă din acest an vor contribui la stabilirea unui corridor bidirecțional nord-sud în care piețele de gaze ale Ucrainei, României, Bulgarie iși Greciei vor fi interconectate, reducând riscul dependenței de un singur furnizor. 

Două contracte deținute de Gazprom pe tronsonul așa-numitului Western Line, un gazoduct care de mai bine de trei decenii tranzitează gaze din Rusia până în Turcia și Grecia prin Ucraina, Transnistria, Republica Moldova, România și Bulgaria vor expira în acest an, punând la dispoziție părților terțe din regiune secțiuni importante de gazoduct. 

Capacitati de transmisie la punctele de interconectare Orlovka – Isaccea 1 (granița România-Ucraina) și Negru Vodă1 – Kardam (granița România – Bulgaria ) vor putea fi rezervate în urma unor licitații organizate de operatorii de transmisie naționali.  

Transgaz, operatorul de transmisie de gaze al României este primul care va organiza aceste licitații pe 5 septembrie, iar vânzarea de gaze în noul regim va trebui să înceapă de la 1 octombrie. 

Concomitent, deși contractul Gazprom cu Grecia care trebuia să expire în 2016 a fost extins acum doiani, această țara este acum sub obligația regulamentelor UE de a pune la dispoziție părților terțe capacitate de transmisie la punctul de interconexiune cu Bulgaria. 

Considerând aceste aspecte, implicațiile pentru regiune sunt mutliple.  

Aceste schimbări sunt de natură să încurajeze Grecia, un cumpărător de gaze lichefiate și deci, o sursă alternativă de import, să își extindă capacitatea de primire și stocare a gazelor lichefiate învederea exportului de volume către țările vecine. Acest fapt, i-ar conferi Greciei un rol important în regiune.  

Deja două companii grecești de gaze au reușit în premieră să exporte un volum redus de gaze în Bulgaria în această vară. Capacitatea de export a Greciei către Bulgaria este disponibilă aproape în totalitate. Capacitatea de import în Grecia din Bulgaria pe tronsonul de gazoduct al Western Line este rezervată de Gazprom, dar nu în totalitate.  

Turcia, la rândul ei, ar putea să urmeze exemplul Greciei în această privință. Această țara are déjà două terminale pentru importul gazelor lichefiate în nord-vestul țării și urmează să cumpere o nouă structură de import și stocare (floating storage and regasification unit, FSRU) care va fi instalată în
apropiere de coasta Mării Egee încă din această iarnă.  
Această structură plutitoare va avea o capacitate anuală de cinci miliarde metri cubi, permițându-i Turciei să exporte gaze în afara perioadelor de consum de vârf.  

Turcia însă va trebui să construiasa un interconector cu Bulgaria și să lărgească capacitatea de export a interconectorului pe care îl are cu Grecia. Aceste interconectoare îi vor permite Turciei să contribuie substanțial cu gaze natural în Europa de Est.  

În același timp, rolul României este deosebit de important pentru regiune. 

România deține cele mai semnificative resurse de gaze din Estul Europei. Volumele adiționale de gaze care sunt explorate în Marea Neagră îi vor conferi nu numai independența energetică, dar îi vor da posibilitatea să exporte surplusul pe care îl va deține, aducând o sursă de venit pentru România.

Bulgaria, care este dependența aproape în totalitate de Rusia pentru importul de gaze va trebui să accepte să ofere companiilor private o porțiune a volumelor pe care compania de stat Bulgargaz le cumpără de la Gazprom pentru a încuraja diversitatea furnizorilor în sistem. 

În fine, Ucraina, a cărei piață de gaze a suferit transformări spectaculoase în ultimii doi ani, aliniindu-se cu rigorile stipulate de UE, ar putea să ofere companiilor regionale acces la capacitate asa de stocare în schimbul unor tarife atrăgătoare. Această capacitate este de 14 miliarde de metricubi, una dintre cele mai mari din Europa. 

Desi există multe beneficii care acum se deschid în regiune, nu trebuie trecute cu vederea dificultățile care vor exista cel puțin pe termen scurt.  

În primul rând lipsa unor surse alternative de gaze naturale, cel puțin în prezent, va menține dependența Europei de Est față de Rusia. Dar termenii acestei dependențe se vor schimba radical.  

Gazprom va trebui să se supună legilor anti-trust europene, respectand principiile de concurență. 

O a doua dificultate se referă la obstrucțiile politice care în trecut au împiedicat orice încercare de schimbare. Țările din această regiune vor trebui să coopereze pentru a atrage investiții, profit și siguranță energetică.  

În fine, există necesitatea imperativă de a lucre în mod transparent pentru a evita orice practice corupte care ar putea împiedica transformările excepționale care acum se deschid Europei de Est.