Plecarea concernului Nestle de la Timișoara, acolo unde-și va închide singura fabrică din România. Jurnalistul Marius Ghilezan îi acuză pe elvețieni că au profitat de notorietatea brandului românesc „Joe”, iar acum nu mai dorește să plătească salarii puțin mai mari angajaților români.

„Aproape 400 de lucrători vor intra din martie în șomaj tehnic. Managerul pe România al companiei acuză lipsa forței de muncă, fără a specifica în ce condiții românii nu vor să mai muncească.

Laboratorul ImunoMedica


Salariul mediu în județul Timiș se apropie de 3.000 de lei net. Adică 724 de franci elvețieni. Când au deschis fabrica de la Timișoara leafa unui muncitor nu depășea 100 de dolari. Diferența de costuri pe forța de muncă e prea mare.

Dar de ce a decis Nestle să investească în Timișoara? Acest lucru nu se discută pe televiziunile sistemului, doar că un mare investitor străin pleacă. Pleacă de la ce și pentru ce?

Politica de investiții a Nest­le România a avut urcușuri și coborâșuri. După ce a dat în nas cu fabrica de înghețată de lângă București, România era doar o piață de desfacere pentru produsele ei. Cota de piață a unor dulciuri nu era semnificativă, în schimb pe cafea ness e lider absolut. În primii ani de după revoluție, românii erau obsedați de mirajul ciocolatelor din Occident. Ce mai conta că prețul unui produs era de patru ori mai mare decât în Germania.

Business just business, ar spune analiștii.

Ce a devenit atractiv pentru investitorii din Țara Cantoanelor a fost brand-ul 100% românesc Joe, cu o notorietate de peste 90% în rândul consumatorilor de napolitane și cu 65% cotă de piață, având o rețea de distribuție în peste opt țări adiacente României”, a scris Marius Ghilezan în România Liberă.


Ziaristul scrie că motivul real al plecării celor de la Nestle este legat de dorința de a găsi forță de muncă foarte ieftină.

„n 2014, când Joe împlinea 20 de ani, reprezentanții Nestle au dat o petrecere mare. Păreau foarte optimiști. Raportau investiții de 10 milioane de euro, vânzări de 55 milioane euro pentru napolitane, 440 de angajați, iar un sfert din producția de la Timișoara era exportată în 12 țări din Europa și Orientul Mijlociu, conform datelor publicate de Reporter Global.

Acum, în 2019, Nestle, în aplauzele diviziilor de propagandă, anunță că închide fabrica din Timișoara. De unde un brand local i-a adus milioane de euro, odată cu creșterile salariale din România, muncitorii au devenit câh. Nu mai au față de Nestle. În realitate, concernul elvețian caută forță de muncă ieftină. Nu e prima oară când un jucător de pe piața dulciurilor pleacă din România. Celebra ciocolată Poiana, moștenită de la o fostă fabrică din Brașov, a fost mutată în Bulgaria. Sab Miller a închis fabrica de bere din Cluj, la fel ca Nokia, la Jucu, într-o perioadă de masive tăieri salariale ale Guvernului Boc, despre care nu mai pomenește nimeni acum.

Dacă în 2012 cifra de afaceri a grupului Nestle se ridica 170 de milioane de euro, conform datelor fiscale, realizând zero profit cu 1.021 de angajați, după cinci ani, în 2017, cifra de afaceri cumulând valori aproximativ egale, cu o ușoară creștere de 6%, ar fi adus grupului un profit de 18 milioane de euro, cu doar 865 de lucrători, potrivit informațiilor publice.

Ceva nu pușcă. Dar cert este că forța de muncă e prea scumpă pentru ei. Joe rămâne lider de piață, chiar dacă va fi produs de mâini pakistaneze sau ucrainene”, a încheiat Marius Ghilezan.