Legea minelor  apărută în Monitorul Oficial din 4 iulie 1924  este comună pentru aur și pentru petrol;  are  271 articole și  37 pagini. Începe așa: 

 „București, 3 iulie

ImunoMedica

 MINISTERUL DE JUSTIȚIE

FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Corpurile legiuitoare au adoptat și Noi sancționăm ce urmează:

LEGEA MINELOR”

Consider  că Legea  minelor din 1924  este o perlă  a coroanei României interbelice  prin formă, claritate și expresie a interesului național și privat românesc, în comparație cu  Legile minelor  61/1998 și 85/2003 și cu Legile petrolului   134/1995 și 238/2004 ale republicii României postdecembriste. Motivez această opinie prin prezentarea câtorva  articole semnificative din această lege din 1924   în comparație cu  prevederile corespunzătoare, comentate, din  legile postdecembriste legate  de aur   și de petrol  și cu  aplicarea acestora în afacerea  Roșia Montană.

***

 Legea minelor din 1924 prevede, printre altele,  următoarele (sublinierile îmi aparțin):

 Art. 16:

„ .......

Se poate acorda permis exclusiv de explorare în interiorul unui perimetru care a fost dat pentru exploatarea unor anumite substanțe minerale, însă numai pentru substanțe diferite de acelea cuprinse în concesiunea acordată. Această acordare se va face cu avizul conform al consiliului superior de mine, dându-se preferință concesionarului.

........

 Observații: În Legea minelor 61/1998, la  Art 15 corespunzător scrie:

„În limitele unui perimetru de  exploatareautoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru unele  resurse minerale, cu acordul titularului.”

Acest articol,  vag ca formulare, a  fost folosit de  Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM  pe scurt)  ca să facă  din  Licența de exploatare 47/1999  pentru Roșia Montana o "licență mixtă”:

-         atât de exploatare pentru  compania de stat Minvest la mina veche de la Roșia Montană (o carieră deschisă în masivul Cetate,  cu capacitate de circa 500.000 de tone minereu anual), mină închisă în 2006,

-          cât și de explorare  pentru Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC pe scurt)  pentru proiectul său, definitivat în 2001 în forma  sa gigantică cu 4 cariere deschise în masivele Cetate, Cârnic, Orlea și Jig-Văidoaia,  cu capacitate de 13 milioane tone de minereu anual);

o licență cu titular și afiliat, deși Legea 61  prevede doar titular și prevede că licențele de exploatare (sau de explorare) sunt exclusive .

După ce ANRM   a cuplat pe  RMGC  ca afiliat,fără concurs public de ofertă, cu Minvest  ca titular al Licenței de exploatare nr. 47/1999 și apoi, prin transferul licenței 47  în 2000 întrei cei doi,  l-a făcut pe RMGC catitular cuplat cu  Minvest  care a rămas afiliat în licența 47  (și "ingineria cu licența mixtă” a fost aplicată și în alte licențe de explorare sau de exploatare în care a fost implicată aceeași companie străină), legea a fost adusă la normal. Astfel, în Legea minelor  85/2003,   Art 25 corespunzător spune:

" În limitele unui perimetru de  explorare/exploatare, autoritatea competentă poate acorda, în condițiile legii, unor persoane juridice, altele decât titularul licenței, dreptul de explorare și/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului.”

Deci,  nici conform articolului  16 din Legea minelor din 1924, nici conform articolului 25 din Legea minelor din 2003, licența mixtă nu ar fi fost posibilă. Licența mixtă a fost un punct cheie al afacerii Roșia Montană, alături de celălalt punct cheie, societatea mixtă RMGC. 

Art. 32. -  "Concesiunile  (de exploatare n.n.)  se acordă numai întreprinderilor constituite ca societăți anonime miniere române....

     Capitalul societății va trebui să fie suficient pentru exploatarea concesiunii.

...” 

Observații:  A se compara acest text  concis și clar din legea din 1924 privitor la mărimea capitalului societății  cu formulările generale, vagi ale articolelor 58, 59, 60, 61 din Normele pentru aplicarea Legii minelor  nr. 85/2003,  privitoare la capacitatea financiară   a candidaților la o concesiune minieră. Așa se face că la Roșia Montană, investitorul canadian  Gabriel Resources Ltd. (Gabriel, pe scurt),  ales de statul român fără licitație de oferte, declara și  la  31 decembrie 2010 că "nu are resursele financiare  pentru a finaliza procesul de obținere a permiselor, pentru a achiziționa toate  suprafețele necesare, sau pentru a construi mina la Roșia Montană”. ("While Gabriel has sufficient financial resources to fund its current permitting activities, it does not have the financial resources to complete the permitting process, acquire all necessary surface rights, or construct the mine at Rosia Montana.”)(2010  Gabriel Quarterly Report,  pag. 26). 

Art. 33. –" La constituirea societăților anonime române, statutele vor trebui să respecte următoarele principii:

a)      Acțiunile vor fi nominative și de valoare nominală maximă de 500 lei; ele nu vor putea fi transmise decât cu autorizarea consiliului de administrație. Între români această autorizare nu este necesară.

b)      Numărul voturilor fiecărui acționar va fi limitat;

c)       La sporiri de capital, numai 70% din spor  se va da vechilor acționari; echivalentul salariului pe un an, însă cel mult până la 10% se va rezerva funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii în aceleași condițiuni ca și vechilor acționari; restul va fi distribuit la acționarii noui, dându-se preferință subscriitorilor cu sume mici. Subscripțiunile vor fi publice;

d)      Capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 60% din capitalul social. Pentru întreprinderile existente, cari în decurs de 10 ani dela promulgarea legii se obligă a se naționaliza, procentul capitalului românesc se reduce la 55%;

e)      Două treimi dintre membrii consiliului de administrație, ai comitetului de direcție și dintre censori, precum și președintele consiliului de administrație, vor fi cetateni români.

...........” 

Observații:  Acest articol a fost punctul forte al Legii din 1924, pentru care a fost îndelung contestată, prin intermediari,  de trusturile petroliere internaționale ale vremii. La presiunea acestora, după câțiva ani, cu ocazia unui împrumut financiar extern al României  necesar stabilizării monetare, legea a fost revizuită: capitalul deținut de cetătenii români în societate trebuie să reprezinte cel puțin 50,1% din capitalul social (conform Gh. Buzatu, O istorie a petrolului românesc, București, Editura Enciclopedică, 1998, pp. 215-216).  Nu se pomenește nicăieri în legile minelor  sau petrolului postdecembriste   de aceste restricții, care în fond definesc interesul național în domeniul respectiv. Constituția  din 2003 și ea spune foarte vag, la Art. 135, că:

(2) "Statul trebuie să asigure:…
b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;…
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;...”

dar interesul național nu este definit nicăieri, în Constituție sau în Legea minelor sau petrolului postdecembriste. Așa s-a ajuns ca statul român să considere că este  de "interes național” să  intre prin Minvest  în combinație  cu  compania  Gabriel în societatea mixtă RMGC,  acceptând  33,8% în 1997, la înființarea RMGC,   procente care scad la 19,31% în 1999 și  ajung practic  la aproape 0% în dec. 2009, în urma a două majorări de capital (în dec. 2004 și în dec. 2009) în RMGC.  

Art. 35. – " Concesiunea minieră se va institui și acorda de Stat  prin una din următoarele forme:

a)      Pe bază de redevență către Stat;

b)      Sub forma unei asociațiuni între Stat și întreprinderea concesionară;

c)      Sub forma unei combinațiuni a sistemelor de mai sus.” 

Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003  prevăd  concesiunea cu redevență în bani, nu în natură,  către stat, ca formă de contract. Concesiunea a fost  acordată  pentru Roșia Montană unei societăți mixte între stat  și o companie străină. Să amintim aici că în anul 1966, în Indonezia,  a apărut o formă nouă de contract, legat de petrol, numit Production-Sharing Agreement (PSApe scurt), foarte răspândită în ziua de azi în lume. Primele contracte postdecembriste  pe petrol au fost PSA-uri (a se vedea contractul cu Sterling din 1992, desecretizat și afișat  pe site-ul ANRM), până în 1995, când a apărut Legea petrolului 134/1995, care  a înlocuit PSA-ul cu  "acordul petrolier” și  "concesiunea petrolieră” . Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor stabilește "concesiunea”  ca singură modalitate de  acord în România. Să mai observăm că PSA-ul  este mai favorabil statului și proprietății publice  decât concesiunea. 

Art. 48.– "Ministrul, pe baza avizului conform al consiliului superior de mine, întemeiat pe raportul Institutului Geologic, și după ce caietul de sarcine a fost acceptat și semnat de solicitatorul ales, propune Consiliului de Miniștri, printr’un raport motivat, concesionarea perimetrului asupra acestui solicitator. ...” 

Art. 148. - "Consiliul superior de mine se compune din 17 membri, cetățeni români, și anume:     Doi magistrați dintre cari unul dela înalta Curte de casație, iar celălalt dela Curtea de apel din București.    Directorul Institutului Geologic al României.    Doi membri ai Parlamentului, un deputat și un senator, aleși de fiecare adunare pe toată durata legislaturii.  Un delegat al consiliului superior de control și îndrumarea întreprinderilor comercializate ale Statului.      Un inginer delegat de consiliul superior al energiei.  Un membru din consiliul Societății Naționale de credit industrial, delegat de acest consiliu. Un inginer de mine  și patru juriști  numiți de ministru.  Patru ingineri specialiști din principalele categorii ale industriei miniere și industriilor conexe, câte unul pentru:  a) cărbuni; b) petrol și gaze; c) mine metalifere, cariere și ape minerale;

 d) siderurgia și metalurgia în genere.

Consiliul alege în fiecare an, din sânul său, un președinte și un vice-președinte;  în lipsa acestora ședințele vor fi prezidate de cel mai în vârstă consilier.  

Observații:  Așadar,  prin legea din 1924, se ocupau de mine Ministerul Economiei și Comerțului, consiliul superior de mine și Institutul geologic al României.  Corupția era astfel imposibilă. Prin legile postdecembriste ale minelor si petrolului, taie și spânzură în domeniu ANRM, înființată în 1995. Mai are rol foarte mic Ministerul Economiei și Comerțului. 

Art. 39. – " Oricare ar fi regimul concesiunilor, participarea la redevență a proprietarilorsuprafeței cuprinsă în perimetrul concesionat, când o atare participare este prevăzută, se regulează  după regimul fixat în partea a doua a legii de față....”

Art. 50. – "La instituirea concesiunii de exploatare pe un perimetru, Statul atribuie proprietarului suprafeței dreptul de a participa, în anume condițiuni, la capitalul întreprinderii concesionare.

    Cota rezervată proprietarilor suprafeței cuprinse în perimetru, la capitalul

întreprinderii concesionare, va fi fixată de ...., până la 10% din capitalul afectat la exoloatarea  acestui perimetru. ...

        Acțiunile liberate proprietarilor suprafeței vor fi nominative și  pot  fi transmise

numai cetățenilor români.

...............”

Observație: Proprietarii suprafețelor cuprinse în perimetrul minier/petrolier  nu au practic nici un drept prin legile postdecembriste. 

Art. 43. – " Întreprinderile miniere și stabilimentele industriale sau metalurgice în strânsă legatură cu exploatarea sunt obligatesă prevadă în statute și să preleveze din beneficiul realizat anual, o cotă-parte spre a institui un fond pentru instalațiuni și instituțiuni de folos general sau participări la beneficii în favoarea funcționarilor și lucrătorilor întreprinderii, în vederea ușurării condițiunilor de viață și înălțării nivelului cultural.

    Cota-parte prelevată din beneficiu pentru alimentarea regulată a acestui fond va reprezenta minimum 15% din beneficiul net al anului respectiv, după ce s’a prelevat un prim dividend de 5% acționarilor și cotele pentru fondul de rezervă și pentru amortizările investițiunilor.

......................”

Observație: Nu există aceste fonduri  prevăzute  în legile postdecembriste.

Art. 49. -  "Decretul de concesiune arată numele și domiciliul concesionarului, natura, situațiunea și limitele proprietății concesionate, precum    și forma sub care se acordă concesiunea..

     Decretul fixează drepturile cuvenite Statului pentru acordarea concesiunii, redevența atribuită proprietarilor suprafeței și exploratorului.

     Decretul și câte un exemplar al planului concesiunii și al caietului de sarcine, în original, vor fi păstrate în arhiva Ministerului Industriei și Comerțului.

     Al doilea exemplar original al planului și caietului de sarcine vor fi înaintate instanței judecătorești unde se ține cartea minieră.”

 

Art. 50. – "Caietul de sarcini va trebui să conțină între altele:

a)      Obligațiunile generale ale concesionarului;

b)      Durata concesiunii, expirarea, renunțarea sau retragerea concesiunii;

c)      Clauzele referitoare la repartizarea beneficiilor prevăzute de lege;

d)      Condițiuni particulare ale concesiunii și diverse clauze potrivit naturei concesiunii.

Decretul și caietul de sarcine vor fi publicate în Monitorul Oficial.

Copii certificate de pe aceste acte și o copie a planului vor fi predate autorității miniere regionale și concesionarului.

O copie a decretului și a planului vor fi trimise la autoritatea minieră regională,primăriei comunei pe al cărei teritoriu se găsește perimetrul concesionat.

 Primaria este obligată a afișa decretul.”

 

Art. 51. –" Limitele perimetrului concesionat vor fi trase pe teren prin semne fixate pe hotar, luându-se ca bază planul anexat la decretul de concesiune.

................................”

Observații: În perioada postdecembristă există un secret absolut asupra licențelor de exploatare (sau de explorare). Se publică în Monitorul oficial doar Hotărârea de Guvern de aprobare a licenței de exploatare încheiată între  ANRM, ca reprezentant al  statului (concendent)   și  numele și adresa companiei concesionare. Nu se specifică nici măcar perimetrul concesionat. Așa s-a ajuns că la Roșia Montană nu se cunoaște public  perimetrul (inițial) al Licenței de exploatare 47/1999, eliberată pentru mina veche, cu o carieră (în masivul Cetate). Din rapoartele anuale ale companiei Gabriel către acționarii săi am dedus că  perimetrul inițial  era de circa 1200 ha, că a fost modificat  de ANRM în folosul lui Gabriel de mai multe ori (2122 ha în 1999, 4282 ha  în 2001, 2388 ha în 2004)  prin acte adiționale la licență, și acelea secrete,  deși Legile minelor 61 și 85 spun explicit că prevederile licenței de exploatare (deci și perimetrul)  nu se modifică, iar perimetrul unei licențe de explorare poate fi doar micșorat.    S-a ajuns astfel la situația absurdă că uzina de prelucrare din Gura Roșiei  nu a mai făcut  parte din  perimetrul licenței  47 din 2004 până în 2006, când mina veche a  fost închisă. Menționăm că  ANRM nu publică nici un fel de informații pe site-ul agenției legat de licențele atribuite, în afară - mai nou -  de perimetru.

Art. 70. –" Pe terenuri pe cari se află monumente istorice, biserici, cimitire, izvoare de ape minerale, drumuri publice, căi ferate, diguri și alte lucrări publice, autoritatea minieră regională, în interesul conservării acestor lucrări, va stabili, cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, luându-se avizul autorității în drept, o zonă de protecțiune în interiorul căreia nu poate fi admisă ocuparea suprafeței sau executarea de lucrări miniere.”

ObservațiiSă observăm că acest articol  apare mult modificat și foarte permisiv  în legea minelor 61/1998, Art. 6: 

"(8) Accesul la terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit și rezervații naturale se face cu avizul organelor în drept.”

ceea ce  a permis acordarea Licenței 47/1999 la Roșia Montană, deși zona era cunoscută de foarte mult timp  ca având monumente istorice și situri arheologice de interes universal.

Se revine la interzicerea  activităților miniere  abia în  Legea minelor nr.  85/2003, Art. 11:

(1)   „Efectuarea de activități miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervații naturale,...., precum  și instituirea dreptului de servitute pentru activități miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.

(2): Excepțiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităților competente în domeniu și cu stabilirea de despăgubiri și alte măsuri compensatorii.”

Să observăm că acest articol protejează astăzi Roșia Montană și face imposibilă  aprobarea proiectului minier, mai ales după redeclararea masivului Cârnic ca protejat de lege și înscrierea  lui în întregime,  în oct. 2010, pe lista monumentelor istorice.

Art. 80. – "Ministerul Industriei și Comerțului va fixa, prin regulamente și deciziuni, categoriile de funcțiuni, în fiecare categorie personalul trebuind să fie format din cel puțin 75% români.

Exploatările miniere și întreprinderile industriale și metalurgice au obligațiunea de a primi cu plată și la cerere practicanți dintre elevii școalelor speciale din țară cari după absolvire sunt susceptibili de a putea deveni șefi de exploatare sau conducători tehnici, potrivit cu normele ce se vor fixa prin regulament.”

Observație: Nu mai există prevederi în acest sens în legile postdecembriste 

Art. 86. – "Atât întreprinderile miniere, cât și organizațiunile pentru desfacerea produselor miniere brute sau transformate, sunt obligate ca în limitele producțiuniisă asigure regulata și normala aprovizionare a țării, ...

         Ele vor fi obligate, la cererea Ministerului, de a creia, pentru nevoile apărării naționale, o rezervă care  va fi fixată după normele înscrise în regulament.”

Observație: Legile postdecembriste nu prevăd aceste obligații.

Art. 87. –" Exploatatorii de platină și aur sunt obligați să predea Statului, prin oficiul respectiv de cumpărare, tot metalul obținut.

Nimeni, afară de Stat, n’are dreptul să cumpere sau să-și apropieze în nici un mod aceste metale obținute din exploatare.

Prețul de cumpărare este prețul mondial corespunzător calității aurului.

În categoria acestor metale vor putea fi înscrise prin deciziune ministerială și alte metale ...” 

Observații: Nu mai există aceste prevederi în legile minelor 61/1998 și 85/2003.  Concesiunea  prevede doar o redevență în bani către stat de 4% din 2009 (2% până în 2009). Restul metalului revine concesionarului. Și cum statul  avea la Roșia Montană practic  0% din afacere, înseamnă că practic tot aurul care s-ar  fi scos la Roșia Montană,  dacă proiectul minier  gigantic al RMGC ar fi  fost aprobat, ar fi fost  luat de Gabriel și ar fi ieșit din țară (căci BNR a declarat că nu are nevoie de aur). 

Art. 164. – Pe lângă fiecare mină mare sau pe lângă mai multe mine mici, asociate în acest scop, vor funcționa case de ajutor pentru lucrători și personalul inferior, alimentate din fondul prevăzut la Art. 43. 

Observație: Nici urmă de aceste prevederi în legile postdecembriste ale minelor sau petrolului. 

 "Partea DOUA” a Legii minelor din 1924, referitor la "bitumine lichide”:

Art. 176. –"  Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv va fi de 100 până la 400 hectare.”

Art. 179. –" Concesiunea (de exploatare n.n.) pe primul perimetru format în jurul punctului explorat cu rezultat favorabil va avea o suprafață de 50 hectare.

...............

Perimetrele formate în jurul primului perimetru vor fi reunite în trei grupe, pe cât posibil egale între ele, ca suprafață, și în fiecare grupă se va forma acelaș număr de loturi, pe cât posibil de aceeaș  suprafață.”

 

Art. 180. – "Concesionarea perimetrelor din fiecare grupă se face după normele următoare:

a)      Prima grupă aleasă de Stat constitue rezerva Statului.  ..........

b)      Perimetrele din grupa II-a și a III-a vor putea fi concesionate numai întreprinderilor, constituite ca societăți anonime miniere române conform legii de față. ........”

Art. 181. – "O întreprindere nu poate dobândi in concesiune, într’o grupă, decât două perimetre cel mult. ..........

Mărimea perimetrelor acordate va fi în raport cu importanța întreprinderilor ce le solicită  și cu participarea sau interesul ce Statul dorește a dobândi în acele întreprinderi. Se va da preferință societăților în cari capitalul și personalul românesc participă în o măsură mai mare.” 

Art. 186. – " La concesiunile redevențiare, redevența se va stabili trimestrial  după normele următoare:

      În fiecare trimestru sondele și puțurile productive vor fi grupate după media zilnică a fiecăruia pe trimestrul respectiv în două grupe și anume:

a)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi până la 10 tone inclusuv;

b)      Grupa cuprinzând sonde sau puțuri, fiecare cu o producție medie pe zi peste 10 tone.

...............

Redevența din producția trimestrială a primei grupe de sonde și puțuri va fi de 8%.

Redevența din producția trimestrială a celei de a doua grupe de sonde și puțuri se stabilește după  .... și după următoarea scară progresivă:

11% din prod. când media pe sondă și zi nu întrece 20 t,

12% ...........................................................................30 t,

14% ............................................................................40 t.

16%.............................................................................50 t,

18%.............................................................................60 t,

21%.............................................................................70 t,

22%..............................................................................80 t,

23%..............................................................................90 t,

24%.............................................................................100 t,

25%..............................................................................110 t,

30%..............................................................................150 t,

35%.....................................................   depășește       150 t.

Când media pe sondă și zi, începând dela 10 tone în sus, e cuprinsă între cifrele arătate în acest tablou, redevențele  se vor calcula prin interpolație liniară. .............” 

Observații:  În legile petrolului din 1995 și 2004 nu există restricții referitoare la perimetre. În  timp ce  în legea din 1995,  redevența era în natură  și fără  valori date prin lege  (cotă procentuală  din producția brută realizată,  convenită între ANRM și titularul acordului petrolier pentru fiecare zăcământ în parte, la încheierea acordului petrolier), în legea din 2004,  redevența este în bani  (cotă procentuală din valoarea  producției brute) și  are valori date prin lege  de maximum 13%. 

Art. 196. –" ... Toată producțiunea de țițeiu trebuie să fie prelucrată în rafinăriile de petrol din țară....”

 

Art. 198. –" Consumațiunea internă din fiecare fel de produs, trebuie sa fie complet satisfăcută și cu întâietate...............”

Observație: Legile petrolului din 1995 și 2004 nu prevăd aceste lucruri, cu consecințe nefaste pentru România.

Pentru minereuri metalifere și alte minerale,  inclusiv aur,  Legea din 1924 prevede:

Art. 203. –"Suprafața perimetrului rezervat pentru explorare prin permis exclusiv, va fi dela 50 hectare până la 100 hectare........”.

Observație: Nu există limite ale perimetrului în legile minelor postdecembriste. Licența 47/1999 de exploatare, cu care RMGC făcea din 1998 explorare (!), a avut un perimetru modificat variind între circa 1200 ha și 4282 ha. 

Art. 205. – "Concesiunea se acordă pe bază de redevență..........

Pentru platină și aur redevența se fixează la 2% din conținutul în aur sau platină, constatat la analiză în laboratoarele oficiale indicate de Ministerul Industriei și Comerțului.....

Redevența se va lua în natură, fie ca metal pur, fie ca produs concentrat ......” 

Observații: Legile minelor 61/1998 și 85/2003 prevedeau o redevență    de 2% din valoarea  producției miniere realizate anual. Din 2009, redevența a fost mărită la 4%.

Legea   minelor din 1924 a fost votată   de Adunarea deputaților la 27 iunie 1924, cu unanimitate de 134 voturi. Această lege a fost votată în Senat la 28 iunie 1924, cu majoritate de 66 voturi contra 2 (deci total 68 senatori). Ministrul Industriei și Comerțului era Tancred Constantinescu.    

ObservațiiSă observăm că acum nu se mai publică  numărul voturilor pentru/contra în Monitorul Oficial. În 1924, deci la vremea Constituției din 1923, erau   doar 134 deputați  și 68  senatori în Parlamentul României. 

În concluzieapreciez că este în interesul național:

-  să fie definit urgent  interesul național în domeniul minelor/petrolului, și nu numai;

- să fie reorganizat domeniul minier după modelul interbelic, adică să fie desființată ANRM și să fie înființat un  consiliu superior de mine;

-  să fie analizate și alte forme moderne de contract în domeniul minier/petrolier, în afară de concesiune, ca de exemplu PSA-ul,  și să se stabilească care deservește mai bine interesul național;

- să fie analizate statutele societăților mixte  în  care este implicat Statul din domeniul minier/petrolier și să fie dizolvate acele societăți  în care interesul național este prejudiciat, cum este cazul RMGC-ului;

- să fie modificate legile minelor/petrolului după modelul legii din 1924, actualizat;

- să fie desecretizate toate licențele emise în domeniul minier/petrolier, în semn de transparență,  și ca o modalitate de  control al publicului asupra  avuției naționale și  de luptă contra corupției din sistem;

- să se revină la 134  deputați și 68 senatori   în Parlamentul României. 

(Acest articol reia informațiile dintr-un articol din 10 aprilie  2011   al Grupului pentru Salvarea Roșiei Montane  din Academia de Studii Economice)