Intenția de a amâna majorarea salariului minim în așteptarea unui studiu complex a fost uitată repede la presiunea sindicatelor și principalului partid de opoziție. Dovadă că nimeni nu se crampona la modul serios de respectivul studiu. Guvernul n-a încercat să reducă cuantumul majorării, a acceptat chiar să dea mai mult cu 50 de lei decât cei 1.200 lei stabiliți inițial de fostul Executiv, dar n-a cedat un pas la capitolul termen de implementare. 

De ce însă tocmai din mai? De ce nu din iunie, ca să avem 6 luni curate cu salariu minim majorat în 2016?

 

Convingerea mea este că amânarea până în mai n-are nimic de-a face cu vreun studiu savant care să radiografieze impactul majorării ci pur și simplu cu alegerile locale programate în iunie, probabil în jurul datei de 15. O parte a electoratului va simți ceva mai mulți bani prin portofel exact la începutul lunii iunie dacă majorarea salariului minim operează din mai. Dacă salariul minim intra în pâine din ianuarie impactul decizei se disipa complet 6 luni mai târziu. Așa, cu peste un milion de votanți ceva mai satisfăcuți, Guvernul de tehnocrați are motive să spere că PNL (partidul de care se poate agăța premierul Cioloș pentru o nouă numire) nu va fi penalizat prin ricoșeu cum s-ar fi întâmplat în ipoteza renunțării la creșterea salariului minim ba chiar că va primi ceva voturi în plus și că PSD nu va capitaliza decât în mică măsură majorarea veniturilor unui segment al populației care votează de regulă cu acesta.

Efectuarea unui studiu de impact în condițiile în care doar 40.000 de bugetari mai au salariul minim pe economie era oricum un argument cam forțat pentru a menține nivelul actual al salariului minim pe economie de 235 euro, cu atât mai mult cu cât bulgarii ajungeau la rândul lor la 214 euro din ianuarie, după ultima decizie de majorare a salariului minim luată la Sofia. Iar faptul că peste un milion de lucrători din privat sunt plătiți cu salariul minim ține mai mult de practica evaziunii fiscale, în condițiile în care taxele pe muncă sunt într-adevăr mari, decât de marjele minuscule de profit cu care ar opera întreprinzătorii privați. Obervația că angajatorii se gândesc mai mult la amortizarea investițiilor decât la împărțirea profitului cu angajații rezultă și din modul în care a fost reflectată ultima reducere a CAS-ului  în veniturile lunare (5%, doar de la angajator, din octombrie 2014). Dacă e să ne luăm după salariul mediu din noiembrie 2014 (în creștere cu doar 2,2% față de octombrie), angajatorii au păstrat pentru ei peste jumătate din reducerea CAS. 

Este posibil totuși ca studiul de care a făcut mare tam-tam Guvernul Cioloș pentru că să renunțe apoi cu mare ușurință la acesta să apară în perioada următoare din zona analiștilor "independenți” dar cu proiecte de cercetare sponsorizate din zona privată. Imi amintesc de altfel de analiza lui Florin Câțu din acest an ce arată cum a crescut șomajul în rândul tinerilor simultan cu majorarea salariului minim, uitând să lege de acest fenomen numărul mai mic de absolvenți de Bac din perioada analizată, fapt ce ar fi explicat mai simplu creșterea șomajului în rândul acestora.