Vânzarea unei versiuni despre viitor este tentantă iar cei care zugrăvesc în culori cât mai sumbre ziua de mâine au asigurată o audiență mai mare din simplul motiv că oamenii, o arată numeroase studii, se tem mai mult de pierdere decât se bucură de câștig. De pildă, au existat câteva experimente interesante de dat cu banul. Într-unul, voluntarilor li s-a cerut să participe la un astfel de joc pe bani, astfel încât dacă nimereau partea „bună” a monedei să primească 10 euro, iar când greșeau să piardă 10 euro. Majoritatea a refuzat deși după un număr mare de aruncări statistica i-ar fi îndemnat să fie liniștiți, cele două posibilități (cap/pajură) se egalizează numeric. Când ar fi fost cei mai mulți dispuși să parieze bani? Atunci când câștigul potențial depășea de două ori pierderea posibilă. Este o dovadă că teama de pierdere e net mai mare decât entuziasmul în fața câștigurilor posibile (mai exact, de două ori mai mare).

Or, cei care avertizează că urmează să suferim pierderi (materiale, financiare, poate chiar pierderea vieții) sunt din start mai bine plasați ca audiență în fața celor care ar dori să zugrăvească un tablou în culori mai vesele pentru viitor, cu prosperitate generală și fericire universală. Momentul în care apar astfel de proiecții apocaliptitice este iarăși interesant. În vremurile de boom economic și bursier, când toți par să profite și veniturile sunt în creștere, audiența unor profeți catastrofiști ar fi limitată din start. Publicul nu are starea necesară pentru a le capta mesajul și acesta nu-și găsește locul decât prin zone marginale ale mediei.

Când însă se adună norii negri asupra economiei, când viața de zi cu zi nu arată bine iar perspectivele s-au înrăutățit, proiecțiile apocaliptice încep să abunde iar audiența lor e asigurată dovadă că își găsesc tribune media impozante de unde să se manifeste. Îți vine să te și întrebi dacă nu cumva starea generală de nesiguranță și pesimism a generat astfel de  viziuni  sau dacă acestea doar au găsit momentul oportun să fie afișate. La apogeul crizei financiare, abundau prognozele pesimiste și tot soiul de experți în ale dezastrelor financiare se produceau prin media. Acum apar iar articole emotive prin presă cu predicțiile lui Jim Rogers-refugierea in Asia, Soros-pariul pe aur post Brexit, preluări alarmiste de pe zerohedge.com, paradisul bitcoin, mai lipsea doar Nouriel Roubini pentru a reface o parte a garniturii de acum 7 ani...Apocalipsa oricum vinde bine iar Apocalipsa financiară este o specie bine prizată în Vest.

Din fericire, nu știu de existența vreunei previziuni apocaliptice populare care să se fi dovedit corectă. Or avem profeți ignorați care își dovedesc clarviziunea ulterior, or avem profeți bine mediatizați care dovedesc apoi că și-au greșit complet avertizările (vezi Roubini dinainte de 2007 și țintele  ratate de "vedeta” Roubini după 2008-2009, când era deja celebru). Probabil că în momentul în care publicul conștientizează amenințările posibile, când profeții se vând bine iar apocalipsa pare că bate la ușa, inconștientul colectiv trage tare de volan iar lumea o ia în altă direcție. Dar asta nu descurajează următorul val de cititori în globul de cristal. Până la urmă, ingredientul succesului unui prezicător nu este în niciun caz precizia (nici Biblia nu oferă o dată exactă despre Apocalipsă), ci exprimările vagi și universal valabile care să includă în publicul țintă cât mai mulți, după modelul horoscopurilor prezentate la TV. Cine operează cu cifre și date exacte în loc să anticipeze fenomene și stări de spirit se va compromite invariabil.