Uite că suntem și noi pe primul loc la ceva în UE... Și nu oricum, ci cu acte în regulă, marca Eurostat. România ocupă primul loc la „mobilitatea forței de muncă”, potrivit unui raport al biroului statistic al Uniunii Europene.

Practic, unu din cinci români (19,7%) cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani este rezident în alte state membre ale Uniunii. La celălalt pol al clasamentului se află Germania, cu doar 1% din cetățenii de aceeași categorie, rezidenți în alte țări ale UE.

ImunoMedica


Un aspect semnificativ: în 2007, la momentul aderării României la Uniune, procentul era de 7,4%. Și încă unul: trei sferturi dintre românii ăștia din raport sunt angajați. Nu șomeri, nu beneficiari de diverse ajutoare sau pensii.

Cam dureros locul ăsta întâi. Fiindcă dincolo de cuvintele atent și isteț alese, care mai-mai că sună a laudă, procentele vorbesc despre dezastrul de pe piața noastră de muncă, la zece ani de la aderare. Piața asta în care investitorii se plâng că nu mai găsesc forță de muncă dar nici prin gând nu le-ar trece să ridice salariile măcar la jumătate din cât plătesc prin țările UE din care vin. Și mai vorbesc procentele astea pe șleau despre faptul că după un deceniu de UE am devenit primul exportator de forță de muncă în Europa, în loc de nucleu regional de dezvoltare, așa cum ar indica toate datele demne de luat în calcul. Iar milioanele astea de români pribegite continuă să se îngroașe, demonstrând că la vârful sau după perdelele Uniunii nu-și bate nimeni capul cu politici de dezvoltare unitară și răspândire a bunăstării în întregul areal. Mărfurile să curgă încoace, lucrătorii cei mai buni, resursele și profiturile nestingherite de impozite, încolo… Astea da politici de „uniune”!

Ca un paradox menit să adâncească tristețea, datele astea de la Eurostat au început să curgă în presă după Ziua Națională a Românilor de Pretutindeni. Undeva în Spania, 23 de români pribegiți prin lume, care excelează în domenii dintre cele mai diverse, au fost premiați la un eveniment cu această ocazie. Printre ei, o scriitoare cărășeancă stabilită dincolo de ocean. Tare puternice îmi par două dintre titlurile volumelor ei de versuri. Și grăitoare pentru ceea ce ni se întâmplă: „Între două lumi și mine" și „Har risipit"…