Fără îndoială, decizia  de majorare a deficitului public cu 15,5 miliarde lei (1,5% din PIB) în perioada care a mai rămas până la sfârșitul acestui an reprezintă cea mai mediatizată decizie a noului executiv. Evident, majorarea deficitului bugetului public de la 28,8 miliarde lei (2,8% din PIB), acest nivel fiind atins la sfârșitul lunii trecute, până la la un nivel de 44,3 miliarde lei (4,3% din PIB) la sfârșitul acestui an reprezintă un record sui generis. Pentru că doar executivul condus de Dacian Cioloș a mai reușit o „performanță” asemănătoare în luna decembrie a anului 2016: majorarea  deficitului public de la 5,5 miliarde lei (0,7 % din PIB) la nu mai puțin de 18,3 miliarde lei (2,4 % din PIB)! Cu toate acestea, spre deosebire de actualul executiv, guvernul Cioloș a reușit să mențină deficitul public sub pragul critic de 3% reglementat de Comisia Europeană. (1) 
     
În aceste circumstanțe, ne putem întreba: Cât de eficientă va fi această uriașă perfuzie monetară? Nota bene, Irlanda, Malta și România au beneficiat în perioada 2010 – 2018 de cele mai mari rate de creștere economică din UE 28: 68%, 58% și 35,1%. Și dacă vom analiza retrospectiv impactul politicilor fiscale expansive din Irlanda, Malta și România  asupra acestor rate de creștere, vom constata că aceste politici au reprezentat factori de creștere extrem de importanți în toate țările menționate. (2) Iar în cazul României, relația directă dintre fiscalitatea expansivă și imputul monetar masiv din decembrie 2016, pe de o parte, și creșterea economică cu mult peste așteptări din 2017, pe de altă parte, este mai mult decât evidentă. Și asemenea corelații pot fi evidențiate cu ușurință mai ales în ultimii trei ani.
     
Rezultă, deci, că majorarea deficitului public cu 15,5 miliarde lei în zilele care au mai rămas până la sfârșitul acestui an poate deveni, în anumite condiții, o poveste de succes. Și nu doar în ceea ce privește finanțarea din bani publici a unor masive  „cadouri electorale” pentru grupurile de interese care au făcut posibilă „dărâmarea” fostului executiv. Dar care sunt aceste condiții? În primul rând, este necesar ca această uriașă infuzie de lichiditate în economia românească să fie profitabilă pentru băncile și companiile financiare care vor credita acest imput monetar, respectiv pentru companiile din economia reală (comerț, servicii, producție). În al doilea rând, această intempestivă și masivă majorare a deficitului public de către guvernul de la București este imposibilă fără acordul explicit sau tacit al noului executiv de la Bruxelles. În sfârșit, succesul acestei mult discutate rectificări bugetare implică o minimă solidaritate a liderilor care „fac jocurile” în Parlamentul României.
     
Din câte îmi dau seama, efectele preconizatei rectificări bugetare a guvernului PNL sunt perfect congruente, ca să spun așa, cu interesele celor care au investit în companiile financiare sau nefinanciare, naționale sau multinaționale din România. Apoi, sunt convins că executivul de la Bruxelles nu va sancționa noul guvern de la București pentru că își va încheia primele trei luni de guvernare cu un deficit bugetar de 4,3% din PIB. Pentru că PNL și USR-Plus sunt partide „proeuropene” și nu „antieuropene” ca și PSD, nu-i așa? Cu toate acestea, sunt la fel de convins că șansele de succes ale acestui proiect deosebit de ambițios și de riscant sunt precare. De ce? Pentru că principalul aliat al PNL, USR-Plus, vrea cu orice preț dizolvarea actualului legislativ și organizarea unor alegeri anticipate. De ce cu orice preț? Pentru că, în caz contrar, va fi înghițit de „aliații” din PNL. Din acest motiv, rectificarea bugetară miraculoasă trâmbițată de PNL reprezintă de fapt „un pod prea îndepărtat” și nimic mai mult. 
 
Rămâne de văzut ce se va întâpla în zilele următoare. Vom trăi și vom vedea!
 
Surse: (1) http://www.mfinante.gov.ro/pagina.html?pagina=acasa; (2) https://ec.europa.eu/eurostat/data/database.