Raportul de țară al CE despre România conține falsuri fără precedent. Să analizăm împreună aceste falsuri. Documentul începe cu următoarea introducere:„ Modelul de creștere economică a României, bazat pe cheltuielile consumatorilor, afectează capacitatea țării de a atinge în mod durabil nivelul de trai din UE. Reducerea cu aproape jumătate a creșterii PIB în 2018, cauzată în mare parte de o încetinire a cheltuielilor consumatorilor, a scos în evidență limitele modelului de creștere economică a României.”
 
Cei care au redactat și semnat acest document sunt ori imbecili, ori de rea credință, ori și una și alta. De ce? Pentru că ponderea cheltuielilor de consum ale populației a crescut în România de la 61,1% din PIB în 2016  la 61,4% din PIB în 2017. Deci este vorba de o creștere a ponderii cheltuielilor pentru consumul populației cu numai 0,3% din PIB. Potrivit CE, deci,  această creștere cu 0,3% a ponderii în PIB a cheltuielilor de consum ale populației a determinat o creștere în termeni reali a PIB cu 7%! Evident, acestă opinie stupidă a CE nu are nicio legătură cu realitatea. Pentru că, potrivit acestei opinii, ar însemna că valoarea cheltuielilor de consum ale populației au atins un nivel atât de mare în România încât au devenit nesustenabile. Nimic mai fals!
 
Din documentul atașat, rezultă că nivelul consumului populației este cu mult mai mare în Portugalia (68,3% din PIB), Cipru (76,4% din PIB), Grecia (73% din PIB) sau Bulgaria (64,1% din PIB). Și cu toate acestea, CE nu consideră că aceste niveluri ale consumului sunt riscante. În schimb, „experții” de la Bruxelles consideră că nivelul de 61,4% al consumului populației din România este extrem de riscant, deoarece a determinat o reducere cu aproape jumătate a creșterii economice. Așa să fie oare? Nici vorbă! Creșterea economică din România a scăzut, într-adevăr, de la 7% în 2017 la 4,2% în anul trecut. Această diminuare a creșterii reprezintă doar 40% și nu aproape 50%! În acest context, încetinirea creșterii economice din România în 2018 nu se datorează încetinirii cheltuielilor, ci încetinirii creșterii economice în țările din UE care importă bunuri și servicii produse de companiile multinaționale din România ( mai ales Franța, Germania, Italia și Olanda). Dar CE nu spune absolut nimic în raportul său despre faptul că Italia, Germania și Franța au ajuns în pragul recesiunii. Și atunci, cum ar putea crește economia României, dacă exporturile sale în aceste țări „au încetinit” semnificativ?

Mai mult, după citatul anterior, care conține mistificări penibile, urmează ceva și mai și: „Ratele inegalității și sărăciei rămân ridicate, iar disparitățile regionale sunt din ce în ce mai mari”. Din datele prezentate în documentul acesta, rezultă că rata riscului de sărăcie a scăzut în cazul României de la 33,9% în 2007 la 27.3% în 2017. În aceste condiții, România a înregistrat în această perioadă cea mai mare diminuare a ratei riscului de sărăcie din UE (-6,6%), astfel că în acest moment nivelul acestui indicator este cu mult mai mic în România comparativ cu Lituania, Bulgaria, Letonia și Spania! Evident, CE nu atenționează niciuna din țările menționate că ar avea rate ridicate ale riscului de sărăcie!

Cât privește afirmația din raport conform căreia „disparitățile regionale sunt din ce în ce mai mari” în cazul României, aceasta reprezintă o mistificare comică, demnă de anecdotele de tip Radio Erevan. În primul rând, trebuie subliniat că România a înregistrat cea mai mare creștere a PIB per capita din acest secol în perioada 2006-2017: de la 39% din media UE (în PPS) șa 63% din media UE ( o creștere de 61,5%) ! Ori, o asemenea performanță nu a obținut nicio altă țară din UE 28. În al doilea rând, această creștere excepțională a gradului de dezvoltare economică s-a realizat în condițiile în care decalajul dintre cea mai săracă regiune a României (Nord Est) și cea mai bogată (București - Ilfov) a rămas practic constant în perioada menționată ( 24% vs 87% din media UE în 2006 și 53% vs 144% din media UE în 2017). Această dublă performanță a României este evidentă dacă studiem ultimul comunicat al UE privind disparitățile regionale din UE 28. Astfel, din cele mai sărace 20 de regiuni din UE 28, doar două sunt din România (NE și SV-Oltenia), restul fiind blugare (5), maghiare (4) grecești (4) poloneze (3) și franceze (2). Ca să nu mai vorbim de faptul că locuitorii din provincia franceză Mayotte sunt mai săraci decât cei din regiunea NE din România (34% vs 39% din media UE a PIB per capita). Nu în ultimul rând, în documentul menționat este prezentat un grafic din care rezultă că decalajele dintre cele mai sărace și cele mai bogate regiuni sunt cu mult mai mari îm Marea Britanie, Irlanda, Germania, Belgia, Franța, Cehia și Slovacia decât în România!
 
Înainte de a încheia analiza raportului semestrial al CE, voi sublinia un fapt care reflectă cât de lipsiți de scrupule sunt cei care au întocmit și semnat acest așa-zis raport. Astfel, rata medie a excedentului brut din exploatare (profit brut plus amortizarea capitalului) realizată în 2017 de companiile cu capital străin și autohton din România a fost, țineți-vă bine(!), de 31,7% din PIB! Rezultă, deci, că veniturile brute din capital și rentabilitatea companiilor cu capital străin și autohton din România sunt cele mai mari din UE. Aș îndrăzni să afirmă că această rată a rentabilității companiilor românești este printre cele mai mari din lume! Dacă nu mă credeți, vă rog să citiți raportul CE. Doar două țări din UE 28 se apropie de această excepțională performanță: Bulgaria , unde excedentul brut din exploatare reprezintă 31,3% din PIB și Cehia, cu un excedent brut din exploatare de 29,9% din PIB. În toate celelalte țări din UE 28, excedentul brut din exploatare este cu mult mai mic decât 30% din PIB. Cu toate acestea, „vigilenții” comisari de la Bruxelles acuză Bucureștiul că nedreptățește companiile străine deoarece mărește intempestiv salariul minim, că modifică „impredictibil” legislația, că nu alocă destui bani pentru calificarea forței de muncă, că nu investește în infrastructură și că România a devenit un azil de bătrâni! Iar nenumărații propagandiști ai companiilor străine din media și din parlamentul României ne amenință că investitorii străini își vor muta afacerile în țări mai sigure și mai rentabile. Dar mai există oare țări în care rentabilitatea brută a capitalului să fie mai mare de 31%, iar povara fiscală sub 25% din PIB? Evident, cu excepția României, nu mai există nicăieri în lume asemenea medii de afaceri. 
 
Îmi cer iertare pentru că v-am prezentat atâtea detalii referitor la un document jegos și profund mincinos. Poate n-ar fi trebuit să-mi bat capul demascând niște impostori fără scrupule, plătiți cu bani grei pentru a minți și a dezinforma în cel mai abject mod cu putință. Cu toate acestea, eu cred că va veni, foarte curând, un moment al adevărului...