Mașinile electrice sunt prezentate ca fiind „ale viitorului”, nefiind poluante, funcționând pe bază de baterii.

Bateriile funcționează cu un metal rar numit cobalt, aproximativ 60% din rezervele mondiale fiind în Republica Democrată Congo.

„Mulți s-ar gândi că locuitorii din Congo se vor bucura la ideea că vor câștiga atât de mult din export. Dar dacă istoria este o indicație pentru ce va urma, congolezii vor avea extrem de puțin de câștigat, iar cel mai probabil violențele și războiul civil va guverna și va măcina economia”, scrie Financial Times. 

Un raport recent al Global Witness arată că 30% din impozitul plătit statului de companiile miniere între 2013 și 2015, în jur de 750 de milioane de dolari, a dispărut pur și simplu.

Un raport separat despre Joseph Kabila, președintele din Congo, a cărui familie domină 80 de linii de business, arată unde ar fi putut dispărea banii. În loc să beneficieze de vasta bogăție minerală, congolezii sunt printre cei mai săraci oameni din lume, cu un venit per capita de aproximativ 800 de dolari.
 
În statul din Africa Centrală funcționează, arată raportul citat, foarte multe companii miniere care exploatează minori ca sclavi pentru a extrage metalele prețioase necesare producției bateriilor.
 
„În 2014, UNICEF a estimat ca în jur de 40.000 de minori au lucrat timp de până la 12 ore pe zi în minele de cobalt”, se mai arată în raport.

După ce este extras și prelucrat primar, minereul este „spălat” prin  companii din China, informează Amnesty.

Congo a avut parte de o serie de guvernări crude și de războaie care au măcinat țara, după ce a devenit colonia personală a regelui Leopold al II-lea al Belgiei, în 1885.


În 1960, Congo și-a câștigat independența. Belgienii, francezii și britanicii, sperând să obțină controlul minelor de cobalt și cupru, au încercat fără succes să orchestreze secesiunea provinciei Katanga, extrem de bogată în minereuri.

Când seceiunea a eșuat, Vestul și-a aruncat sprijinul în spatele lui Mobutu Sese Seko. În schimbul susținerii acestuia, guvernul a ignorat excesele pe care acesta le făcea, care însemnau inclusiv jefuirea țării.

După trei decenii, Mobutu a căzut. Dar politica elitei congoleze de a jefui cetățenii de rând a rămas. Vestul a adus miliarde de dolari în încercări de menținere a păcii și ajutoare umanitare, timp în care companiile miniere au extras alte miliarde de dolari din aur, diamante, cobalt, cupru și alte metale.  

Companii precum Apple, HP și Samsung au început să facă eforturi să facă lumină în lanțul de aprovizionare cu metale provenite din surse problematice. Deși este o soluție posibilă, achiziția din lanțuri de aprovizionare verificate este o soluție extrem de costisitoare. Când legislația din SUA a intrat în vigoare în 2010, cerând companiilor să declare dacă grupuri violente profită de pe urma achiziției de minerale, mulți au boicotat Congo ca furnizor, lăsând sute de mii de mineri fără job-uri.