Bancherii ne obișnuiseră cu ceva ștaif, mimau onestitata intelectuală în dezbaterile în care se angajau (uneori destul de convingător) și se fereau să se ștampileze prea tare ideologic. Ionuț Stanimir de la BCR ține să mă contrazică, comportându-se că un simplu postac la un articol critic despre sectorul bancar scris de Adrian Panaite pe profit.ro.

E vorba de articolul "După ce au distrus economia și clasa mijlocie, băncile vor să distrugă și democrația”. Prima frază din articolul lui Adrian Panaite sintetizează foarte bine întreaga sa demonstrație: "Aceleași bănci care au umflat aberant balonul creditării la jumătatea deceniului trecut - trimițând economia într-o recesiune prelungită și împovărând cu datorii nesustenabile pe ani de zile pe cei mai productivi dintre români - vor să scape de consecințele finanțării curbei speculative din imobilare prin intervenții nevăzute în zona politicului”. Ei bine, șeful comunicării BCR se simte dator să intervină prin comentarii la articol, ca orice postac. 

"Ridicol și bolshevik articolul. Demn de Vocea Rusiei. 1. Băncile au adus capital într-o economie decapitalizată 2. Clasa de mijloc nu se naște din credit ci din competitivitate 3. Democrația se bazează întâi de toate pe dreptul de proprietate (împrumuți 1 leu, e dreptul tău să ceri 1 leu înapoi) 4. Legea Dării în Plata nu e problema, ci faptul că niște penali vor să ascundă sub ea rezolvarea propriilor afaceri nereușite...”. 

Remarcați tehnica. Când ceva nu ne convine, când cineva ne pune în discuție onestitatea afacerii și efectele sale pe termen lung, avem nevoie de o eticheta care să-l descalifice iremediabil. Or, care este sperietoarea la modă zilele astea? Propagandă Rusiei! Ionuț Stanimir nu are nicio problema să facă din criticii sectorului bancar fani ai lui Puțin. Faptul că băncile au adus capital nu ar trebui să treacă sub tăcere costurile la care au adus respectivul capital și practicile asumate în politica e creditare (sunt nesfârșite procesele pe marginea clauzelor abuzive). Apoi, șeful comunicării din BCR mai comite o flotare logică: clasa de mijloc se naște din competitivitate, nu are legătură cu costurile creditului. Păi, când plătești deja 70% din venituri ca rată, cât de competitiv poți fi ca să trăiești rezonabil cu restul? Iar exemplul cu dreptul de proprietate e savuros. "Dai un leu, e dreptul tău să cei un leu înapoi”? Poate la rezerve de 100%. Cât timp operezi cu rezerve fracționare, creditele vin doar dintr-o fracțiune a capitalului atras de bancă, restul e creație monetară pură. 

Iar punctul 4 conține o aluzie transparență. Cei care au gândit legea dării în plată sunt de fapt niște penali care vor avantaje pentru apropiați și propriile persoane. Va amintiți de demascarea de pe Hotnews, când inițiatorii legii dării în plata (Zamfir și Piperea) erau arătați cu degetul că ar avea credite în derulare, deci ar fi și ei interesați de posibilitatea de a da casa băncii înapoi? Sau de amenintările cu DNA-ul proferate anterior de șeful supravegherii din BNR? Bancherii se pricep de minune să detureze sensul unei dezbateri pentru a face dintr-o lege cu aplicabilitate largă (sunt sute de mii de posesori de credite cu ipotecă) una cu dedicație. Că să nu mai existe dubii, Stanimir subliniază bine ideea într-o replică adresată în același flux de comentarii unui cititor care-l întreba dacă știe cum e să ai datorii ipotecare la 25 de ani.

"Bogdan Istrate - păi tocmai asta e problema! Că genul asta de interventi și ideologie bolsevikă exact asta face. Îi privează exact pe cei de 25 de ani să ia o casă. Legea asta faimoasă Darea în Plata, gândită penal și vândută demagogic, exact efectul asta îl are. Pentru că în loc de politici economice să facă economia competitivă, pe parlamentarii noștri îi freacă grijă de terenurile pe câte le-au speculat. Banca atunci își ia măsuri de protecție și iată cum ajungi să îți permiți un credit la 40 de ani... Hai noroc!”. Deci iar cu bolșevicii că da bine iar cu procesele de intenție și cu o infuzie nesperată de expresivitate, având în vedere sursa ("pe parlamentarii noștri îi freacă grija”). 

Mai există însă un detaliu de mentonat în legătură cu acest caz. BCR l-a dat anul trecut în judecată pe Adrian Panaite pentru că s-a considerat prejudiciată de articolele sale privind fraudele de la Harinvest (o societate de brokeraj falimentară), operațiuni la care BCR era market maker pe anumite titluri, cerându-i 50.000 de euro daune morale. Credeam că toate punțile între părți sunt rupte cu această ocazie dar iată că o legătură se mai păstrează încă: șeful comunicării din BCR se comportă că orice troll în josul articolelor lui Adrian Panaite care nu sunt pe placul sectorului bancar din România, chiar dacă numele băncii sale nu este menționat direct.