ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cele mai defetiste aserțiuni din Raportul privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice (PCDE) al Comisiei Europene referitor la România care vizează politica fiscală laxă a executivului român sunt următoarele: „Deciziile guvernului privind salariile din sectorul public și a salariului minim au avut un rol major în creșterea riscurilor pentru competitivitatea costurilor. De asemenea, orientarea bugetară expansionistă limitează posibilitățile de amortizare a șocurilor potențiale. Persistența acestor tendințe poate afecta și mai mult încrederea actorilor economici, poate reduce capacitatea de a se adapta la șocurile care pot apărea pe plan intern sau care se pot propaga în străinătate și poate afecta nevoile crescânde de finanțare externă a economiei, astfel cum sunt măsurate de deficitul extern în curs de deteriorare”. (14)


Voi analiza în continuare acest mesaj prin care suntem avertizați că România este afectată de multiple riscuri majore: creșterea „ad hoc” a salariilor de către guvern va avea „un rol major în creșterea riscurilor pentru competitivitatea costurilor”;  „orientarea bugetară expansionistă limitează capacitatea de amortizare a șocurilor potențiale”; „persistența acestor tendințe…poate afecta… nevoile crescânde de finanțare externă a economiei, astfel cum sunt măsurate de deficitul extern în curs de deteriorare”. Să estimăm, deci, cât de „competitive” sau necompetitive sunt costurile salariale (CS), excedentului brut de exploatare (EBE) și impozitele nete pe produs (INP) din România comparativ cu Germania, Franța și țările foste comuniste care au aderat la UE.
 

Datele din tabelul precedent nu confirmă, însă, supozițiile din raport referitoare la impactul negativ al politicilor fiscal-bugetare de creștere a salariilor și a pensiilor asupra costurilor salariale și EBE. Dimpotrivă, România beneficiază în acest moment de trei avantaje comparative evidente în raport cu toate celelalte state din UE, cu excepția Irlandei: cea mai scăzută pondere a costurilor salariale, cea mai ridicată pondere a EBE și cea mai scăzută pondere a INP în PIB. (15) Desigur, aceste avantaje sunt cotrabalansate de productivitatea extrem de redusă a resurselor materiale, calculată ca un raport între produsul intern brut cuantificat în PPS și cantitățile de materii prime, materiale și combustibili utilizate la nivel național.
 

PRM – productivitatea resurselor materiale, RM – resurse materiale (materii prime, materiale, combustibili). Sursa: Eurostat.


Într-adevăr, datele anterioare reflectă un fapt evident: Bulgaria și România sunt în acest moment țările cu cel mai scăzut nivel de dezvoltare tehnologică din UE. Asfel, dacă la nivelul UE nivelul PRM era în 2017 de 2,22 PPS per kg resurse materiale, nivelul acestui indicator reprezenta doar o treime din acest nivel în cazul Bulgariei și României. În opinia mea, această subdezvoltare tehnologică reprezintă, alături de sporul natural negativ, de migrația forței de muncă calificate și de nivelul demotivant al salariilor, cele mai grave riscuri care afectează România. În zadar se vor construi autostrăzi și drumuri expres, dacă nu se vor soluționa în timp real aceste probleme reziduale!


În opinia mea, politicile bugetar-fiscale ale executivului român reprezintă adevărate baloane de oxigen pentru România, deoarece reprezintă o strategie de tip tăierea nodului gordian. Pentru că în primul deceniu al acestui secol, România a fost grav afectată de o regresie vicioasă, declanșată de exodulul  forței de muncă calificate în țările cu economie dezvoltată din UE, dar și în SUA, Canada și Australia, unde salariile și șansele de afirmare profesională erau net superioare celor din țara natală. Și astfel, forța de muncă a devenit în România o resursă tot mai rară. Din această cauză, România a regresat în ceea ce privește creșterea nivelului de dezvoltare tehnologică și al productivității muncii, capitalului și resurselor materiale. Însă, politicile fiscal-bugetare din ultimii doi ani au contribuit, într-o anumită măsură, la creșterea motivației pentru muncă în rândul tinerilor și pentru repatrierea forței de muncă calificate. Cu toate acestea, costurile salariale nu au crescut prohibitiv datorită acestor politici. 


În 2010, costurile salariale medii din România cuantificate în euro erau la nivelul a  23,0% din media UE, iar în acest moment ele reprezintă 33,0%. Mai mult, în 2010, costurile salariale medii din România reprezentau 17,5% din costurile salariale medii din Franța, iar în prezent doar 25%. Dar chiar și așa, aceste salarii au devenit atractive pentru români, deoarece puterea de cumpărare a monedei comune europene este de două ori mai mare în România comparativ cu Franța sau Germania. Rezultă, deci, că aceste salarii sunt la fel de atractive și pentru salariații români din companiile multinaționale cu capital străin, dar și pentru proprietarii acestor companii.
 

CSA – costuri salariale anuale. Sursa: Eurostat.


În opinia mea, studiul de caz anterior infirmă fără echivoc teza autorilor raportului despre așa-zisul impact negativ al creșterii salariilor din România asupra „competitivității costurilor”. După cum la fel de falsă este și teza privind creșterea nevoilor de finanțare externă datorită unui deficit de cont curent în „curs de deteriorare”. Într-adevăr, deficitul de cont curent din România  a depășit anul trecut cu 0,7%  pragul critic (-4% din PIB). Dar în același an, PIIN s-a redresat semnificativ reducându-se de la –67,2% în 2012 la –44,8% în 2018. De asemenea, datoria externă netă s-a redus de la 20,0% în 2007 la 17,9% din PIB în 2018. (16)


___________________________________


Surse: 

1. Comisia Europeană. Raportul de țară privind România, inclusiv un bilanț aprofundat referitor la prevenirea și corectarea dezechilibrelor economice

(https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf). 

2. Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat); 3. Ibidem; 4. Ibidem; 5. Ibidem, 6. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019 privind România, p.4; 7. Eurostat: 8. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019  privind România, p.4; 9. Ibidem, p.31; 10. Ibidem, p.28; 11. Ibidem; 12. International Monetary Fond (http://www.imf.org); 13. Comisia Europeană, Raportul de țară din 2019 privind România, p.28; 14. Ibidem, p.25;15. Eurostat: 16. Ibidem.