ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Nici nu mai știu când am respirat adânc, cât de cât eliberată de presiunea scandalului Roșia Montană. Parcă s-au făcut câteva luni de atunci. Puține, ce-i drept, însă, totuși, luni. Activiștii au ieșit cu declarații curajoase - „Proiectul Roșia Montană va rămâne fără aprobare și în acest an” și au început să protesteze împotriva defrișărilor abuzive, iar RMGC și-a trimis, în februarie, 70% dintre angajați în șomaj tehnic. Părea că trăiesc într-o Românie mai frumoasă, mai conștientă, când, ca din negura afacerilor (că de senin nu poate fi vorba) Carpathian Gold anunţă că ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale) le-a dăruit o licenţă pentru exploatarea zăcământului de aur şi cupru de la Rovina, Roşia Montană.

 

În aceeași săptămână, pentru că veștile despre exploatări aurifere nu vin niciodată singure, Eldorado Gold Corporation a anunțat că studiul de fezabilitate al proiectului Certej, din Munţii Apuseni, a fost finalizat cu succes. Da, același Certej, cu accidentul considerat cea mai mare tragedie pe timp de pace din România, în care au murit cel puțin 89 de persoane, în 1971. Succes, pentru cei de la Eldorado Gold Corporation înseamnă aur şi argint în valoare de peste 3,1 miliarde de dolari, extras pe durata a 17 ani. Deși, în 2008, Nicolae Stanca, directorul Deva Gold, declara că la Certej există ”un zăcământ de mici dimensiuni, aş spune la limita rentabilităţii, mai ales în condiţiile în care toate costurile urcă”, deși exploatarea minereurilor auro-argentifere în perimetrul Certej este încadrată cu ”risc major”, proiectul reprezintă acum un succes.
 
Pentru România și, mai ales, pentru locuitorii din zonă, el înseamnă, mai degrabă, două viitoare uriașe iazuri de decantare, cu zeci de mii de tone de reziduuri toxice rezultate din exploatarea aurului, defrişări, decopertări, cariere deschise și cianuri, în schimbul a zeci de hectare de fânațe sau arabile și a aproximativ 200 ha de păduri.

Să revin la Rovina. Potrivit Mining Watch, "Rovina ar putea deveni cea mai mare exploatare din România, dimensiunea celor două cariere - cu diametre de 500 și 600 de metri și adâncimi între 300 și 400 de metri, depășind chiar și proiectul Roșia Montană”. Pe scurt, situația se prezintă ca un banc sec și negru – s-a oprit proiectul Roșia Montană, ca să fie ”pornit” un proiect mai mare și mai puternic, mai trainic și mai ”frumos”, la 20 km distanță. Un fel de ”câinii latră, aurul vorbește”, în variantă româno-canadiană.

Mai exact, în timp ce zeci de mii de oameni ies în stradă, companiile își văd liniștite de studiile lor de fezabilitate și de comunicate de presă despre succes, pentru că, nu-i așa, succesul se măsoară în aur. Iar statul... stă liniștit, acceptând un model de dezvoltare foarte păgubos, deasupra căruia planează numeroase suspiciuni de corupție și ilegalitate, în loc să acceseze fonduri pentru ecologizarea zonei, în cazul Certej, sau pentru dezvoltare agro-turistică și culturală.

Vom lăsa aurul sau vom lăsa viața? Vom fi stăpâni ai aurului sau vom fi stăpâniți de aur? ”În prezent întreaga zonă este acoperită de terenuri agricole, pășuni și pădure, toate obiectivele proiectului fiind situate pe zone nelocuite, dar în imediata vecinătate a satelor Rovina și Merișor ce aparțin comunelor Crișcior și Bucureșci. În linie dreaptă, Rovina este situată la 20 de kilometri de Roșia Montană și la doar 7 km de Brad, oraș ce numără 13.900 de locuitori" (Mining Watch). 

 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews