ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Jurnalistul Patrick André de Hillerin a dezvăluit modul în care funcționează multinaționalele venite în România.
Ziaristul vorbește din propria experiență, lucrând la 3 mari firme de publicitate.

Acesta dezvăluie că salariile nu sunt chiar atât de mari, așa cum se zvonește, iar șefii recurg la diferite metode de optimizare a costurilor și de maximizare a profiturilor.

"Multinaționalele nu sunt singurele care practică, au practicat sau vor practica forme diverse de optimizare fiscală.
 
Mici sau mari, străine la bază sau autohtone 100%, activând aici în baza unei francize sau direct, prin deschiderea unor birouri controlate integral de către corporația-mamă, companiile din publicitatea românească sunt și nu sunt profitabile, dau și nu dau salarii mari, respectă și nu prea respectă legile românești. Uneori respectă legislația în formă, alteori în spirit, uneori în nici una dintre variante, niciodată în amândouă.

Publicitatea e lumea aia plină de strălucire care atrage tinerii. Mulți ar vrea să lucreze în publicitate pentru că știu ei că acolo se câștigă bine, iar programul este lejer, ținuta nu este obligatorie și, din când în când, ori se fumează lucruri bune, ori se trage pe nas, ori se bagă direct în venă. Cel puțin așa se vorbește. Realitatea e, totuși, complet diferită. De câștigat bine câștigă puțină lume, în România, cu excepția vârfurilor și a proprietarilor de companii media. De tras pe nas, de fumat sau băgat în venă se ocupă fiecare individual, după cum îl duce capul, dar în nici un caz practicile astea nu fac parte din manualul corporate și nici nu sunt, de cele mai multe ori, tolerate. În România. Aia cu ținuta e valabilă, e drept, dar numai atunci când lucrezi în departamentul de creație. Altfel, ca să pui și tu un tricou mai ușchit pe tine, să vii la birou în sandale sau să-ți lași freza în devălmășie e nevoie de casual Friday.

Și, totuși, de ce o companie mare, care vinde în România produse la fel de scumpe ca oriunde în Europa – uneori mai scumpe –, nu-și permite să plătească și pentru publicitate banii pe care-i plătește în Anglia, Franța sau Germania?

Pentru că poate. Pentru că principala cheltuială, aia cu mâna de lucru, e mult mai mică, aici. Și pentru că, în general, de fiecare dată când apare un moment de criză, o multinațională care funcționează în România taie două bugete: ăla pentru salarii și ăla pentru publicitate. Asta, chiar dacă cifra de afaceri continuă să crească, așa cum crește și marja de profit. În declarațiile publice, chiar dacă cifra de afaceri crește, profitul scade, în ciuda reducerilor de costuri reale. Apar, însă, costuri legate de consultanța oferită din străinătate. Nu se știe cum, dar în momentele în care economiile țărilor au probleme sau în unele locuri din lume cresc taxele, cei mai buni sfătuitori sunt unii care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale. Culmea, consultanții ăștia au niște tarife atât de pipărate, încât multinaționalele din România, de exemplu, ar putea să plătească, de banii ăștia, și taxe către stat, dar să și rămână cu ceva profit. Multe, însă, aleg serviciile oferite de consultanții externi, servicii care-i aduc pe pierdere contabilă.
Așa că de unde taxe?", a scris Patrick André de Hillerin în Cațavencii.