La trei ani de la tragedia în care au pierit 64 de persoane, autoritățile au închis singurul loc în care se depozita și conserva pansament biologic pentru marii arși. Acest lucru s-a întâmplat după 22 de ani de existență, iar informația se pare că a fost păstrată secretă de autorități, conform Digi 24. 

Potrivit sursei citate, sutele de persoane arse din țară n-au nicio șansă de supraviețuire, întrucât România nu mai are bancă de piele. 

ImunoMedica

Singura care exista la nivelul țării, care era situată lângă sala de operație a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, acolo unde erau tratați pacienții care ajungeau cu arsuri, a fost desființată. 

Mai exact, se pare că banca de piele din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu a fost închisă de către Agenția Națională de Transplant, după 22 de ani de activitate. Acum, însă, există un substitut artifcial, însă acesta nu este acceptat atât dde ușor de organism ca pielea naturală. 

La momentul producerii tragediei din Clubul Colectiv, în banca de piele existau nu mai puțin de 7.000 de centimetri pătrați de piele, care au fost suficienți pentru cei 137 de răniți internați. Din păcate, însă, la trei ani de la tragedie, banca de piele a fost închisă, autoritățile invocând faptul că nu avea infrastructură și nici resursele umane sau financiare suficiente pentru bună desfășurare a activității.

”De ce este necesară această bancă de piele? Pentru că marii arși nu au suficientă piele să îi grefezi, or pielea recoltată pe comă depășită în moarte clinică cerebrală este cel mai bun pansament biologic. Care există. E o rușine pentru o țară europeană să nu ai bancă de piele. Charleroi e un oraș ca, nu ca Medgedia, un oraș mic, și avem bancă de piele”, a declarat dr. Ciprian Isacu. 

Ciprian Isacu a făcut parte din echipa medicilor din Franța care a venit în 2015 să evalueze starea de sănătate a victimelor de la incendiu din clubul Colectiv. Pe unii dintre supraviețuitori i-a tratat, pe alții încă îi mai tratează. Între timp, însă, el s-a mutat în Belgia, iar de acolo i-a trimis pe picioare, înapoi acasă, pe Emanoil Grivei și colegul său, supraviețuitori ai incendiului în care au pierit 64 de persoane.