Președintele Republicii Arabe Siriene, dr. Bashar Hafez al-Assad, este născut pe data de 11 septembrie 1965, al doilea fiu al liderului sirian Hafez al-Assad (1930 - 2000). Bunicul actualului președinte a preluat porecla "al-Assad” (în dialectul arab local: „Leul”) ca nume oficial de familie.

Dr. (oftalmolog) Bashar al-Assad servește al treilea mandat ca președinte al Siriei. Ocupă această funcție din anul 2000, practic, ca urmare a decesului tatălui său. Conform noii constituții a Siriei, adoptată în 2012, președintele nu poate efectua mai mult de două mandate – un madat are 7 ani, (exceptându-i-se președintelui în exercițiu primul său mandat, cel din 2000-2007). Așadar, mandatul actual este, probabil, ultimul pentru dl. al-Assad și se încheie în iunie 2021. 

Din 2011-2012, Siria s-a confruntat cu un conflict civil, ce s-a transformat într-un război cu implicații geopolitice globale. Au apărut repede în peisaj cele mai puternice organizații teroriste din lume, susținute de unele din cele mai bogate țări din lume.

Administrația președintelui al-Assad a protejat mereu comunitățile creștine istorice din Siria, atât cât s-a putut, într-o societate predominant musulmană, dar fracturată. Poate și din această pricină, alți lideri din jurul Siriei și din țări îndepărtate au căutat asiduu să îl înlăture. La rândul lor, o altă serie de conducători dimprejur și din lume l-au susținut și au încurcat planurile celorlalți. 
...
De unde vine umbra?

Umbra vine de la raportul Comisiei de Anchetă a ONU asupra încălcărilor drepturilor omului în Siria, care a fost prezentat miercuri, 6 septembrie, la sediul ONU. Raportul se referă la aspectul cel mai sensibil al conflictului sirian – utilizarea repetată a armelor chimice asupra populației (adică, a localităților) civile, prinse între pozițiile părților combatante sau aflate în zonele de ostilități. Raportul comisiei ONU survine unui alt raport, cel al OIAC – Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, prezentat în vara acestui an, cu referire, în principal, la atacul chimic din localitatea Khan Shaykhun, (Idlib), în dimineața zilei de 4 aprilie a.c.

Raportul ONU de zilele trecute pune vina pentru majoritatea incidentelor de utilizare a gazelor chimice în acest conflict pe umerii regimului de la Damasc și pe președintele al-Assad.

Am citit câteva părți ale raportului ONU, (însoțit și de câteva anexe). Este un text mare cantitativ și se poate accesa liber pe site-ul oficial ONU. Calitatea sa ar trebui apreciată doar de specialiști sau cunoscători ai acestui conflict. Recunosc că m-a interesat exclusiv Khan Shaykhun, 4 aprilie a.c. Raportul prezintă și alte aspecte ale conflictului. În război, se-ntâmplă multe.

Ce știm (direct pe subiect):

În principal, ancheta ONU s-a bazat (correct și firesc) pe ceea ce au identificat experții OIAC. Dar experții OIAC nu au investigat faptele, ci tipul de gaz utilizat, deflagrația, simptomele victimelor, etc. 
Ambele tabere majore implicate în lupta anti-teroristă – coaliția multinațională condusă de SUA, Anglia și Franța și alianța regională condusă de Siria, Rusia și Iran – sunt de acord că a fost folosit gazul sarin, (foarte periculos), sau ceva asemănător. Asta a susținut de la început și OIAC. Rușii nu au negat.

În dimineața zilei de 4 aprilie, un avion militar sirian, de tip Su-22, a survolat localitatea respectivă. Nimeni nu a negat asta; sirienii au admis oficial cu greu. 

Varianta susținută imediat de ruși, a doua sau a treia zi după tragicul eveniment, exprimată de generalul Igor Konașenkov – unul din coordonatorii prezenței militare în Siria – că avionul (sau avioanele) sirian ar fi bombardat, de fapt, un atelier al rebelilor care conținea recipiente (clandestine) cu gaz sarin sau substanțe chimice periculoase și, astfel, s-ar fi produs o explozie care ar fi degajat gazul în afara clădirii … nu prea pare să țină. Comisia ONU a respins categoric această variantă. Adevărat este că rușii înșiși au cam renunțat la scenariul acesta. Rămâne la capitolul ipoteze – însă, ipoteze pe care nici raportul OIAC și nici cel al ONU nu le-au demontat suficient de convingător.

(Ipoteza formulată de ruși ar fi valabilă; nu este prost inspirată. Au fost cazuri când cantități de substanțe chimice suspuse unei explozii, combustii, nu au ars, nu s-au distrus, ci s-au împrăștiat peste tot în jur… Dar situațiile sunt mereu diferite și specifice.) 

Spre exemplu, un scenariu menționat în însuși raportul OIAC arată că, de la baza aeriană militară Shayrat nu ar fi decolat vreun avion decât în jurul orei 10.00. Scenariul este menționat pe baza mărturiei unor persoane intervievate de OIAC … (Ne pierdem în detalii). Dar se pare că acestea nu se regăsesc în raportul recent al comisiei ONU.

Anterior investigațiilor OIAC și ONU, o fundație internațională foarte cunoscută – HRW (Human Rights Watch) a lansat propriul său raport (referat) care, desigur, incriminează regimul, dar aduce un element de noutate. Cercetătorii HRW ar fi descoperit bomba (tipul de bombă) utilizată de avionul sirian – un tip de bombă chimică produsă în URSS și care ar fi ajuns în dotarea armatei siriene. 

Materialul HRW, liber de accesat pe Internet, publicat în jurul datei de 1 mai, a fost repede contrazis public de generalul Konașenkov, care a demontat posibilitatea ca acest tip de bombă să fi fost utlizat în acest caz … pentru mai multe motive: bomba nu s-a mai produs din anii ’60; nu a fost niciodată exportată în afara URSS; nu se detonează la impactul cu solul, ci în aer, la o anumită altitudine (altfel de cum sugera HRW); mecanismul de încărcare cu agent chimic și de detonare este altul decât cel sugerat de HRW pentru acest tip de bombă … În sfârșit, poziția ministerului rus al apărării, exprimată de Konașenkov, contrazicea cu lejeritate cam tot ce formula HRW. (Nu putem proba cu ușurință nici una din cele două ipoteze).

Deși nu face referire la acest material, raportul ONU din septembrie a.c. este destul de consistent cu scenariul produs de HRW. (De exemplu, m-am uitat la tipul de bombe incriminate … nu pot proba, dar pare cam aceeași inspirație). 

În alte opinii despre incident, se vorbește nu despre o bombă militară pentru gaz chimic, ci despre o simplă canistră...?

Experții OIAC și cei ai ONU nu au fost la Khan Shaykhun. Nu au putut ajunge acolo. Localitatea este și astăzi în zona controlată de rebeli – de fapt, de gruparea considerată jihadistă Hayat Tahrir al-Sham, (despre care se spune că ar succeda Frontului Al-Nusra (Al-Qaida)). Guvernul sirian susține că a oferit OIAC și ONU toată asistența în această anchetă. Oricum, este un război în desfășurare pe teren, însoțit de unul diplomatic intens.
Comisia ONU susține că a interogat (intervievat) 43 de persoane. Nu se precizează date despre acești martori oculari. Rebelii din Idlib pot produce martori cu ușurință... De asemenea, pot fi oameni (civili) de bună credință, de necontestat …

Văzusem undeva că, organizația Medicins Sans Frontiers (MSF) (eng: Doctors Without Borders) ar fi identificat două tipuri de agenți chimici în cazul Khan Shaykhun, 4 aprilie a.c. Nu pot să mă pronunț dacă este relevant pentru ancheta ONU sau dacă presupunerea MSF a fost luată în considerare de ancheta ONU. 
Că regimul sirian ar fi folosit arme chimice (gaz muștar sau clorină) cu alte prilejuri și în alte localități, împotriva comunităților (civile) care au fraternizat cu rebelii mai vajnici, este posibil… Mărturisesc că am fost interesat exclusiv de Khan Shaykhun, 4 aprilie a.c.

Că grupările rebele ar fi (sau au fost) în posesia unor cantități de substanțe chimice este, de asemenea, posibil. La fel de posibil că le-ar fi și folosit de câteva ori.

Ceea ce este interesant: imediat după prezentarea raportului ONU, nicio poziție oficială a niciunei părți implicate mai mult sau mai puțin în conflict. Nicio administrație guvernamentală, cancelarie sau politician mai mult sau mai puțin cunoscut sau chiar vreun ONG mai recunoscut … nicio poziție oficială timp de două zile. ... Atenție mass-media totală pe criza nord-coreeană sau discursurile președintelui Macron despre reformarea UE.
Viceministrul rus Serghei Ryabkov s-a întâlnit succint joi, 7 septembrie, cu unul dintre directorii OIAC pentru Siria și a reiterat necesitatea unei anchetări profesioniste, "depolitizate”, care să ajungă la Khan Shaykhun și la baza aeriană Shayrat. Nu se detaliază public ce s-a discutat.

Abia vineri după amiază, 8 septembrie, guvernul sirian a înaintat o scrisoare oficială pentru ONU, în care susține că ancheta ONU nu a avut loc la fața locului și este, în accepțiunea sa, motivată politic. 
Miza politică este majoră. Cât de imparțial sau profesionist este acest raport al comisiei ONU? Dna. procuror Carla del Ponte lua partea regimului sirian în 2013...

Așadar, ce umbrește ziua domnului președinte? Faptele sale sau raportul ONU care îl acuză de asemenea fapte?
Rămâne sigur doar drama victimelor, la Khan Shaykhun, mii de morți și refugiați într-o țară răvășită, care-și încearcă revenirea la pace.

Mențiune adiacentă: Peste câteva zile, va mai fi o aniversare. 

Ce s-a petrecut pe data de 17 septembrie 2016 (anul trecut) în perimetrul aeroportului din Deir-ez-Zor, respectiv la muntele Tharda? Atunci, parcă Daesh (ISIS) a dovedit că are în dotare și aviație de atac la sol, una foarte eficace.