A mai rămas ceva din creștinism în Olanda super secularizată, multiculturală și hiperindividualistă? Răspunsul încearcă să-l găsească o publicație olandeză, care a analizat fenomenul închiderii sau transformării bisericilor în temple, discoteci, muzee sau piste de skateboard.

Avântul secularizării din Biserica olandeză Îl va izgoni pe Dumnezeu din comunități? Este întrebarea pe care și-au pus-o ziarișii de la publicația catolică olandeză Katholiek Nieuwsblad, după ce, de-alungul anului 2019, a analizat scăderea mai mult decât alarmantă a numărului de credincioși și participarea din ce în ce mai redusă la slujbe, situație care a dus la contopirea mai multor parohii. Potrivit institutului Nijmegen Kaski, din cele aproximativ 3,7 milioane de persoane care pretind că sunt catolice (și care constituie 21,5% din populația olandeză, adică mai puțin de 40% față de anii 1960), doar 153 mii participă la slujbe. Iar în întreaga țară mai există doar 1.384 de biserici și 686 de parohii.

Primul număr pe 2020 al publicației Katholiek Nieuwsblad conține o anchetă vastă, care se încheie cu o concluzie dureroasă: anul acesta comunitățile se pot „descurca fără biserică”. Și nu este vorba doar de ritmul în care bisericile vor dispărea în zonele rurale ale țării (în regiunile tradițional catolice din sudul țării s-a constatat că declinul este mai rapid), ci și de dorința oamenilor de a ajunge la parohiile mai apropiate. „Închiderea bisericilor este inevitabilă”, spune Paul van Geest, profesor de istorie a Bisericii și istorie a teologiei la Universitatea din Tilburg. „Faptul că fiecare cartier din Olanda a avut propria biserică este o excepție la nivel mondial. Închiderea bisericilor este o consecință logică a faptului că biserica nu mai este un factor obligatoriu în societatea olandeză”, adaugă el.

Scăderea dramatică a numărului de enoriași din ultima jumătate de secol și migrarea populației către orașele laice sunt doi dintre factorii principali care au condus la apariția unui alt fenomen: cel al transformării bisericilor în temple, muzee sau orice altceva, din  motive economice. Un fenomen pe care Ron van den Hout, episcopul Groningen-Leeuwarden, îl explică astfel: „Mai bine nici o biserică, decât o biserică de nerecunoscut”. Pentru că, spune el, „utilizarea multifuncțională generează confuzie și profanează sacralitatea”. 

 

Un exemplu poate fi biserica catolică Sf. Iosif din Arnhem, care, în 2012, a fost transformată într-o pistă de skateboard. Anticipând sau având aceeași soartă ca alte sute de biserici catolice și protestante din întreaga Olandă, ea era deja închisă din 2005. De asemenea, în Afferden, biserica catolică vândută unei mișcări budiste thailandeze a fost transformată într-un templu care oferă seri de meditație și reuniuni ale yogginilor.

În februarie 2019, credincioșii arhiepiscopiei din Utrecht, cea mai mare din Olanda, au ajuns să lanseze o petiție online pentru a se opune deciziei cardinalului Wim Eijk, care și-a exprimat intenția de a desacraliza catedrala Sfânta Ecaterina și de a o vinde, din lipsă de fonduri, Muzeului Catharijne din apropiere, fostă mănăstire transformată în galerie de artă.

Seculariza rea este un fenomen observat de decenii în Olanda. Administrațiile locale și bisericile au declarat 2008 drept „Anul Patrimoniului Religios'”, pentru a găsi cu ajutorul unui plan denumit „Credință în viitor” o soluție pentru lăcașurile de cult închise și părăsite în fiecare an și a evita demolarea lor. Tineretul, în ansamblul său, merge mai puțin la biserică, dar cei cu adevărat credincioși sunt mai motivați și mai fideli. Educația religioasă a devenit mai deschisă, alegerea este lăsată chiar în mâinile copiilor”, explică sociologul olandez Joep de Hart.

Concluzia o trage publicația olandeză, care citează un profesor în teologie de la Universitàtea din Tilburg:  „Nu este  și nu va fi ușor să readuci creștinismul într-o țară în care obiceiul a dispărut și există o aversiune enormă față de Biserică, considerată un loc al pedofililor nepedepsiți. Dar Hristos nu a spus: „Eu sunt tradiția, ci Eu sunt Aevărul ». Ateistă și liberală, multiculturală și hiperindividualistă, în Olanda, creștinismul a murit, „dar Hristos nu!”.