Ce nevoie mai ai de  un bărbat sau de un uter dacă știința îți poate oferi sute de mii de ovule, spermă și uter artificial? În douăzeci de ani, o femeie de 75 de ani, prefect sănătoasă, ar putea avea o familie, susține unul dintre transumaniștii din SUA, care visează ca femeile să devină mame la vârsta la care, așa cum a lăsat Dumnezeu, sunt bunici.

În timp ce în celebra Silicon Valley se conturează de la an la an visul unui om super puternic și hiper-conectat la comunitatea globală - cu un dispozitiv în loc de creier și un cloud în loc de inimă - crezul transumanist încearcă să atace singurul bastion uman rămas neatins: pântecele mamei. Iar pentru asta, transhumaniștii lucrează intens pentru ca femeia să depășească un algoritm feroce pe care natura l-a impus: ceasul biologic.

Totul este bine explicat într-un lung articol apărut în revista Quartz și semnat de Zoltan Istvan,  jurnalist și transhumanist cunoscut în SUA, care în 2014 a candidat la președinția SUA, iar in 2017 la postul de guvernator al  Californiei. 

Istvan, care este deja echipat cu un microcip sub piele, a devenit atât de obsedat de„înfrângerea morții", încât această „promisiune” a făcut parte din programul său electoral. El este „sigur că toți copiii născuți astăzi, cum sunt și ai mei, nu vor muri niciodată".

El susține că femeia este condamnată de natură la numai 300-400 ovulații (în timp ce toate celelalte ovocite ating degenerarea până la capăt și continuă așa pana la sfârșitul vârstei fertile), dar, datorită științei va învinge în curând destinul nedrept biologic . „Editarea genetică combinată cu tehnologia de celule stem va face tot mai probabil ca, in 2028,  o femeie la 50 de ani să poată avea un copil, mai mult decât era probabil in 2018 pentru o femeie de 25 de ani să aibă unul. Peste 20 de ani, o femeie la 75 de ani, sănătoasă, ar putea din nou să-și facă o familie”. Exact ca bărbații, ca Donald Trump, "care la vârsta de 72 de ani are un fiu de 12 ani", susține Istvan.

Dar la ce visează, de fapt, transhumaniștii? Sau cât adevăr este în profeția care frizează absurdul a mamei-septagenară?

 

Cu un an în urmă, la cea de-a 40-a aniversare a nașterii lui Louise Brown, primul copil născut în eprubetă, ziarul The Guardian a anunțat apariția unei adevărate revoluții care promite să spargă ultima barieră de dependență care rămâne între bărbat și femeie pentru reproducere : transformarea celulelor pielii în celule stem pentru a recrea ovule și spermă umană, și de acolo embrioni vitali gata pentru implantare în uter. 

Nu este un roman al lui Orwell. Oamenii de știință au demonstrat deja că o celulă a pielii poate fi manipulată artificial pentru a deveni o "celulă stem pluripotentă indusă", apoi transformată intr-o "celulă primordială germinativă" și de acolo într-o etapă de dezvoltare timpurie a ovocitului. La șoareci funcționează. Aceeași procedură și pentru spermă.

Istvan îl laudă pe geneticianul chinez He Jiankui, demiurgul primilor doi copii „modificați genetic" născuți anul trecut:  „Acțiunile lui marchează începutul unei ere în care oamenii încearcă să creeze baby-designeri”. În realitate, saga macabră a copiilor născuți fără sex, fără tată sau mamă, este actualizată în mod constant: a fost dezbătută în Marea Britanie povestea unui cuplu britanic bogat, care a extras ilegal sperma fiului lor mort,  pentru a o expedia în America și a „produce” astfel  moștenitorul de sex masculin pe care acesta îl dorea dintotdeauna. 

Istvan explică și beneficiile pe care acestă bătălie cu ceasul biologic le vor avea supra femeilor: "Nu numai că vor putea aștepta mai mult pentru a avea copii", dar așteptând mai multe decenii (și progresul științific), vor putea duce sarcini mai „sigure, nu mai riscante". Beneficiile sunt evidente: mai multe oportunități în carieră, mai multă concentrare la locul de muncă, „fără teama de a pierde șansa de a avea o familie”, mai multă egalitate de gen.