Yeonmi Park a urmat cursurile Universității Columbia și a fost imediat șocată de atitudinea anti-occidentală și de accentul pus la cursuri pe corectitudinea politică.

Acest lucru a făcut-o să gândească: „Nici Corea de Nord nu este atât de dementă”.

„Doream să cheltuiesc bani, timp și energie pentru a învăța să gândesc. Însă ei te forțează să gândești în felul în care vor ei”, a declarat Park pentru Fox News.

„Am realizat: Uau, este absurd. Credeam că America era diferită, dar am văzut atâtea similitudini cu ceea ce am trăit în Coreea de Nord încât am început să mă îngrijorez.”

Tânăra de 27 de ani a mărturisit că nu îi venea să creadă că i se cerea „să mă cenzurez atât de mult pe mine însămi” într-o universitate americană.

Yeonmi Park a fugit din Coreea de Nord, în 2007, când avea 13 ani. Ea și familia sa au ajuns în Coreea de Sud, iar Park a mers la universitate la New York, în 2016.

Profesorii le dădeau studenților „avertismente”, prezentându-le dinainte rezumatul lecturilor, pentru ca aceștia „să poată decide să nu le citească sau chiar să lipsească de la cursuri, în timpul discuțiilor, dacă se simțeau ofensați”, a declarat Park pentru New York Post.

„Mergând la Columbia, primul lucru pe care l-am învățat a fost «safe space».”

„Toate problemele, ni s-a spus, sunt cauzate de oamenii albi.”

La un curs, un profesor, discutând despre civilizația occidentală, i-a întrebat pe studenți dacă au vreo problemă cu denumirea temei. Majoritatea lor au ridicat mâna, a povestit Park. Unii au evocat aspectul „colonial” al subiectului.

Cursurile începeau adesea cu profesorii care îi întrebau pe studenți ce pronume preferă, utilizarea lui „they” riscând să fie penalizată, deoarece nu era suficient de „inclusivă”.

„Engleza este a treia mea limbă”, spune Park. „Este foarte greu pentru mine uneori să zic «he» sau «she», le mai încurc.”

Park s-a transferat la Universitatea Columbia din Manhattan în 2016 și a învățat „să tacă” pentru a obține note bune și a-și obține diploma.

Ea a povestit pentru Fox News că a fost criticată deoarece a spus că îi aprecia scrierile lui Jane Austen.

„Am spus: «Ador aceste cărți». Credeam că este un lucru bun”, a relatat Park pentru canalul de televiziune. Apoi a adăugat:

„Știați că acești autori aveau o mentalitate colonială? Erau rasiști și bigoți și, fără să îți dai seama, te spală pe creier.”

Park a amintit că elevilor nord-coreeni li se vorbea în mod frecvent despre „ticăloșii de americani”.

„Credeam că nord-coreenii erau singurii care îi detestă pe americani, dar s-a dovedit că sunt mulți oameni care își urăsc țara în America.”

Park, care și-a povestit fuga din Coreea de Nord și viața în regimul tiranic al lui Kim, în cartea sa „In Order to Live”, din 2015, a declarat că americanii par să fie gata să renunțe la drepturile lor, fără a realiza că le-ar putea pierde pentru totdeauna.

„De bună voie, oamenii se cenzurează reciproc, se reduc la tăcere, fără să îi oblige nimeni la asta”, a spus tânăra.

„Altădată (în istorie), era nevoie de o lovitură de stat, de o forță care să îți confiște drepturile și să te reducă la tăcere. Însă această țară (America) alege singură să fie redusă la tăcere, alege singură să renunțe la drepturi.”

Park a povestit cum ajunge o țară în care drepturile și exprimarea sunt anulate.

„În Coreea de Nord viața era alienată. Primul lucru pe care l-am învățat de la mama a fost că nu trebuie să șoptesc pentru că păsărelele și șoriceii m-ar putea auzi.”

„Ea mi-a spus că lucrul cel mai periculos pe care îl am este limba”, a declarat Park. „Știam așadat cât de periculos era să spui lucruri greșite.”

Tânăra, care a crescut în ultima dictatură stalinistă și a văzut oameni murind de foame, spune că americanii sunt obsedați de opresiune, chiar dacă nu au fost martori direcți la preamulte opresiuni.

„Este nebunește, este incredibil. Nu înțeleg cum oamenii o pot lua razna cu toții în același timp.”

Ea a afirmat că, în Coreea de Nord este cu totul altceva, pentru că oamenii nu au acces la internet și au un acces limitat la informații, însă studenții de aici au acces neîngrădit la orice informație.

Park a spus că, atunci când era copil, era convinsă că dictatorul Kim Jong Un este „flămând” și „obosit”, până când a ajuns în Coreea de Sud și a văzut fotografii care arătau cât de mare era în realitate, comparativ cu alți oameni, care păreau slabi și înfometați.

„Asta se întâmplă când ți se spală creierul.”

„Într-un fel, americanii sunt supuși unei spălări pe creier. Chiar dacă există dovezi clare sub ochii lor, ei nu le pot vedea.”