Fluxul de refugiați continuă cu o viteză și cu un ritm demne de o cauză mai bună, drept pentru care încep să mă gândesc dacă acest fenomen se va opri vreodată. Nu, de fapt este vorba despre un proces care datează de când lumea și care, probabil, se va termina tot atunci când va dispărea umanitatea. Atâta doar că au fost momente de maxim și de minim în funcție de realitățile geo-politice ale vremii, dar și de gradul de permeabilitate ale frontierelor.
 
Nu de alta, dar ungurii, în frunte cu premierul Viktor Orban, par deciși să blocheze drumul nomazilor din Asia Mică. După ce au pus un gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei cu Serbia, vecinii noștri anunță că ar putea proceda similar de-a lungul graniței comune cu noi. "Și totuși, ce-i mână pe ei la luptă?, vorba poetului. La urma urmei, nici măcar unul singur dintre arabi nu va rămâne pe teritoriul maghiar, toți vor urma direcția cap-compas Berlin sau Munchen. 

Acuze grave lansate liderilor Europei

Șeful guvernului ungar a declarat că încurajarea acestui fenomen de către vest-europeni este un lucru inadmisibil și i-a numit "iresponsabili" pe Angela Merkel, respectiv Francois Hollande. "Rădăcinile creștine ale Europei și însăși identitatea europeană sunt în pericol", spune omul de la Budapesta și mă gândesc câtă dreptate sau nu există în spusele sale. La urma urmei, Europa și umanitatea există încă dinaintea creștinismului. Este evident că ceea ce-l deranjează pe Orban este faptul că oamenii aceștia rupți de foame au o problemă, și aceea este identitatea lor religioasă. Drept pentru care, de la Buda suntem anunțați că refugiații trebuie să traverseze Ungaria în trenuri încuiate și care să circule fără oprire, după care va urma închiderea totală a frontierelor și suspendarea acordurilor Schengen, lucruri care au fost anunțate de mai multe capitale. Riscul de contaminare trebuie redus, nu-i așa?

Rolul pozitiv al emigrației

Este clar că acest fenomen are un rol pozitiv pentru evoluția țărilor de destinație, de la faptul, mărturisit cu jumătate de gură, ca imigranții fac joburile grele, până la cel, niciodată acceptat oficial, că se încearcă reîmprospătarea rasei autohtone prin schimbarea sângelui și a ADN-ului. Deci, să zicem că în esență poate fi un lucru bun, inclusiv genetic. Dar, cu două condiții obligatorii. Nou-veniții să nu fie musulmani habotnici și să nu aducă în buzunare germenii revoluției de mâine. Din păcate, exact asta se întâmplă și tot încerc să mă gândesc de ce li se permite treaba aceasta. Cred că una dintre explicații este complexul nazismului, în cazul germanilor. Pur și simplu, dacă țipi în gura mare că ai de-a face o atitudine nazistă, bietul neamț este arestat pe loc și este greu de crezut că va fi lăsat prea ușor în pace de poliție și de alte servicii speciale din mult prea toleranta republică federală. OK, dar ce treabă are Suedia, atunci? E o țară veșnic neutră, nu a fost nici măcar putere colonială...
Ei bine, cred că este vorba de atitudine. Vezi, Doamne, noi, urmașii vikingilor suntem cei mai buni dintre cei buni. Și uite-așa a ajuns Suedia să aibă, în procente cel puțin, cei mai mulți imigranți musulmani dintre toate țările europene. Norocul lor, ca să zicem așa, este că mulți dintre ei sunt albanezi, bosniaci sau kosovari. Tot europeni, adică, și care practică o formă extrem de relaxată a religiei.

Opriți trenul blindat!

Parcă văd, așa cum era titlul unui film american de propagandă, că trenul ungar va deveni simbolul represiunii, în timp ce, într-o altă peliculă produsă la Hollywood, muncitori francezi retardați, fluturând steagurile roșii ale Internaționalei, vor ataca trenul cu mâinile goale și îi vor elibera pe bieții arabi supuși caznelor, nedreptăților și nenorocirilor. Pentru occidentali, acest Orban este indezirabil. Adicătelea, că lasă el să treacă arabii, mai treacă-meargă. Că i-a băgat în trenuri încuiate, hai să zicem. Dar, că brusc, blochează intrarea acestor milioane de refugiați care vor să fericească Germania și țările nordice, este chiar inadmisibil!
 
Și când mă gândesc ce greu era pentru noi, românii, să fugim afară. Un amic s-a înecat în Dunăre încercând să treacă pe malul iugoslav, în timp ce altul a fost împușcat și rănit grav pe granița româno-maghiară. Ghinion, ei nu erau refugiați arabi, ei erau doar niște europeni creștini care căutau o viață mai bună într-o țară din Vest, și în care sperau să muncească, nu să cerșească sau, cu atât mai puțin, să declare că plasarea unor bombe în puncte strategice este un sport național care se practică instinctual și ca simbol al bărbăției în țările de origine. Și era înainte de anul "revoluționar" 1989...